Nu mai știu cine sunt

am pierdut o felie de timp

rătăcind

pe drumul sculptat de cuvinte

în stanca adevărului meu

și plâng

poate că într-o zi

îți vei așeza visele pe umerii mei obosiți

să împărțim laolaltă

un zbor de albatros

poate că

vom stinge în valuri crenelate

văratecul ce încă mocnește undeva

în străfundul unui suflet

greu încercat

poate vom risipi împreună întunericul

ce nu mai lasă visele să…

 În profunzimi de suflet miroase-a flori de lotuși

 răsar mărgăritare  pe-obrajii în amurg

 îmi ești incă aproape și-atât de străin totuși

 meșteșugite-n piatră privirile se scurg

 o punte-a pus destinul între noi cât un pas

 clepsidra întorcând mereu umăr la umăr

 sub pavăza furtunii neclintiți am rămas

 și nopțile în doi trecut-au fără număr  

 se opinteau străinii presărând spini pe-un drum

 pe care semănasem…

 Eu

 am să plec oricum

 cândva poate vei șterge  praful

 de-un deget așezat

 peste umila-mi urmă  

 

 eu am să plec oricum

 sub pietrele uitării

 căutând odihnă

 pe un tărâm făgăduit

 

 știi

 încă mai cred

 că voi veghea prin felinar divin

 sufletele celor ce-mi caută inima

 în filele scorojite de vreme

 

 rogu-te omule

 nu-mi scrie osândă

 pe-aceste cioburi de gând…

 Plouă

 şi iar plouă

 truda înnourată frânsese parcă zăgazuri

 întru belşugul rodului de mâine

 vântul stârnit de april

 pălmuieşte floarea de piersic

 îndoielnice raze amuşinând 

 colţul ierbii înoată

 prin lutul mustind   să prindă

 parfumul zambilei

  pe luciul albastru-verzui

 floare de nufăr

 căpşorul ţi-l saltă

 să plăsmuieşti visele nopţilor albe

 aliniate pe-un…

Chipul tău astăzi mamă, pare cioplit în piatră

filigran crenelat în vârful dălții fine

de anii mulți trecuți, de lacrimi diamantine

brăzdând chip de zeiță ce îmi zâmbea  odată

doar ochii tăi albaștri sunt la fel de vioi

și încă pot fiori în mine să…

 E timpul

 albă crăiasă 

 să-ți fluturi zdrențuita broboadă 

 în semn de bun rămas

 

 știi 

 la următoarea stație

 așteaptă  primăvara 

    

 ici-colo, degețele-n culori

 străpung crusta alb-negru încă amorțită 

 și-aproape imperceptibil

 noaptea cedează luminii

 câte un strop din năframa-i întunecată 

    

 copacii grăbiți își saltă din rănile dulci

 mugurii verzi

 și florile dalbe

 snagă  de…

   Și toamna asta rece, care vine 

   cu pași ușori,  

   tăcuți ca fulgii 

   să reînvie clipele senine

   ce s-au pierdut demult 

   în ape tulburi. 

  

 Șoptind printre ramuri se gudură vântul

 mai cade o frunză duios alergând

 în vârf de copac domolitu-și-au cântul

 păsărele ce-ascultă o toamnă curgând. 

  

 când ultimii bulbi trandafirii-și desfac

 sub globul de aur torcând diademe

 când seara se lasă  și greierii tac

 ascunși în miresme de crizanteme

 

 când bobul din viță parfumuri descarcă

 și-aroma de must în ogrăzi răspândește

 pe trena ei toamna ne-adulmecă…

 Nu mai știu cine sunt

 am pierdut o felie de timp 

 rătăcind pe drumul sculptat de cuvinte

 în stanca adevărului meu 

    

 poate că într-o zi

 îți vei așeza visele pe umerii mei obosiți

 să împărțim  

 zborul  albatrosului

 poate că vom stinge în valuri crenelate 

 jarul ce încă mocnește 

  în străfundul unui suflet greu încercat

 

 poate vom risipi împreună întunericul

 ce nu mai lasă visele

 să…

Râsete ascunse-n pereţii odăii

demult văruite

şi lacrimi secate pe obrajii

de timp scrijeliţi

sunt amintiri ce încă renasc

în clipe oprite

pe o retină ce poate-şi trăieşte

ultimul anotimp

dansând printre flăcări

rotocoale albastre

preling spre tavan clipele vii

din anotimpuri mai bune

adâncă odată

rana acum nu mai doare

şi cioburi de suflet uitate-n unghere

nu mai vreau să…

  

 În noaptea violet

 două priviri s-au prins de-un colț de lună

 și brațele întinse 

 pulberi de stele

 par să atingă.

   

 Tăcută,  marasma țesută

 de îngerii nopții

 împlântă candori

 în gemene-arcușuri torcând

 același refren. 

   

 Când florile dorm

 în iarba plăpândă de-April

 și orice ființă ascultă

 glasul pământului 

noi doi împărțim 

o clipă

un surâs 

și două…

 Încă respir 

  

 ca-n visul aievea de ieri

 încă vreau să te simt,

 încă mai pot

 să te alint

 

 norii-mi par azi  violet 

 chem curcubeul să-i spargă

 să-mi scald năzuința 

 in ploaia de vară cernută-n răstimp

 

 ești atât de aproape   

  totuși

 păianjenul alb, temerar

 cu pânza-i țesută din fir de mătase

 stă paravan  

   

 ochii tăi șterși 

 încă mai caută în dioptrii

 catargul…