Urechea nopții tremură sub boltă

[Zarra]

În căușul lunii

stăruie un gând,

călimări albastre deapănă fuioare, 

micul paradis tăceri să-și  aprindă.

 

Brațe de cleștar

frații mei de veghe,

îmi vorbesc blajinii

prin  cuvinte mute.

 

Dor de toți îmi este,

înrămați  în mine

pot să îi mai scutur de cenușa arsă.

 

Dor de brațul mamei,

de graiul patern,

să mai deschid poarta unsă cu sacâz.

 

Au trecut decenii 

ca să înțeleg,

ce scurtă e clipa

ce fragilă sunt.

 

Tremură sub boltă a nopții ureche,

între adieri

îi deplâng căderea frunzei întomnate,

și încrâncenării tivită-n orgolii,

un valmeș de ani  prins în risipiri,

 

au rămas câțiva

ori

cine mai știe

clipa rezemată în eternitate.

 

Să nu plângi copile

că-i deja târziu,

am strâns multe lacrimi,

sub trandafir veșted 

răsar viorele.

 

Să nu uiți,

cândva 

în palmă-ți cerneam arcuri sibiline,

azi  răvașe triste

dorm pe-o noptieră

 

să nu uiți pe-acela

ce-a iubit plângând.

 

[Zarra]

Mulțumesc tuturor. Rămâneți cu bine.

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia are un ritm/muzicalitate inconstant/ă. Ori cu, ori fără! Asta m-a deranjat.
da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Valeria are dreptate, poezia nu se leagă. :(

[Valeria Merca]

E poezia cu care ai participat la concurs, Zarra! Îmi pare sincer rău că, în ierarhia notelor acordate, ți-am dat o notă mică. Nu știu cum faci, dar eu am impresia că tablourile pe care le pictezi sunt dispersate... 

[Zarra]

Ok, scuze...pentru poză.Nu se va mai repeta.

Despre impresie și interes ...asta e...Mulțumesc pentru punctaj.Mulțumesc pentru franchețe.

[Sofia Sincă]

Poza am șters-o eu. Tu știi: la noi fără poze luate de pe internet. Nu ne impresionează și nu ne interesează ceea ce te-a inspirat, doar textul, ceea ce iese din el, ne interesează.

O poveste de toamnă, un amestec de sentimente și nostalgie... Mai curând o filă sentimentală de jurnal. Amintiri și doruri.

Din punctul meu de vedere nu excelează liric, prin nimic.

Sofi