E timpul...

[Zarra]

 E timpul

 albă crăiasă 
 să-ți fluturi zdrențuita broboadă 
 în semn de bun rămas
 
 știi 
 la următoarea stație
 așteaptă  primăvara 
    
 ici-colo, degețele-n culori

 străpung crusta alb-negru încă amorțită 
 și-aproape imperceptibil
 noaptea cedează luminii
 câte un strop din năframa-i întunecată 
    
 copacii grăbiți își saltă din rănile dulci
 mugurii verzi

 și florile dalbe
 snagă  de rod pârguit
 sub mângâiere de mai
 
 e timpul să punem cojoacele-n cui
 și vântul să fluture-n plete
 
 cu fiecare ghiocel  
 sufletul omului bun
 parcă renaște.
 

[Zarra]

Cu siguranta domnule Da Coza, vibratia-i la loc de cinste ,mai ales ca avem radacini in acelasi pamant,numai ca... nu poate exista o comparatie intre un trubadur si firul meu de iarba.

Sunt insa  onorata si va multumesc pentru atentia acordata si pentru sfaturile primite,  dvs  si doamnelor Sofia,Violeta Florentina,Vasilisia,si Maria Elena.Toate cele bune si o primavara superba ,tuturor!

[Ion Lazăr da Coza]

O compunere școlărească în care am pus sinonime ceva mai savante. Unde-i emoția?

„Au înnebunit salcâmii / Și tu-mi ceri să fiu cuminte?” Simți vibrația?

da Coza

[chindea maria elena]

Drăguţă descriere!  Există şi poezie, nerv, pe-acolo pe undeva pe sub frunze? Altfel, e o fotografie reuşită!:))) Drag, Gerra 

[Vasilisia Lazăr]

O poezie plăcută din care lipsește poezia. :)

[Sofia Sincă]

O idee luminoasă, dar e proză draga mea Ryget. E foarte comun ceea ce spui tu, nu are mister, nu are poezie.  E doar o descriere frumoasă a primăverii care e pe drum.

'' ici-colo, timide culori răsar din curcubeu și-aproape imperceptibil noaptea cedează luminii câte un strop din năframa-i întunecată''

 ''primii copaci își saltă din rănile dulci mugurii verzi, și florile dalbe, din care snaga își soarbe  rod pârguit sub mângâieri de mai''

Cu prietenie, Sofy!