Nimic mai mult

[Zarra]

 Nu știu când 
 s-a blocat pasul cernelii
 vulturii negri rup fâșii de lumină 
 din conul de umbră
 palmele goale scot încă
 grăuntele zilei.
 
 Unde s-a risipit 
 aurora tivită-n  scântei de lavandă, 
 fuior rătăcit dintr-o altă genune?
 Unde-i răsfățul nuferilor galbeni
 și cântecul lebedei cel neauzit?  
 
 Sub poverile reci
 șirul clepsidrei s-a frânt
 și asfințitul,
 veșnicul asfințit
 descătușează lacrima roz.
 
 Începutul sfârșitului...
 
 Ei și?
 De parcă ar trebui să cadențez
 o veșnicie...
 
 Pentru ce să târăsc un trup subțiat
 să blestem ochiul rece
 și oglinzile care nu pot minți? 
   
  Categoric nu. 
 Am gustat păstură
 mi-am clătit inima în apele sorții
 și nu datorez nimic nimănui.
 
 Atât...
 Rămâneți cu bine!
 
 12-03-17

[Zarra]

Va multumesc tuturor pentru lectura si semn  si va asigur ca voi incerca sa tin seama pe viitor de sugestiile dvs constructive.

Sunt onorata ca v-am trezit interesul si va mai astept .

Cu sinuciderea nu sunt de acord . Categoric nu. Doar retragerea este solutia optima , atunci când nu mai exista variante.De fapt acesta era mesajul. M-am racorit nitel  dupa un dus fierbinte umanoid care nu are legatura cu acest site.

Si da, poate ca sunt asa cum ati spus, cine stie... si cu tot respectul, imi rezerv acest drept  daca-mi este permis...

Va multumesc.

[Ion Lazăr da Coza]

Începutul e în forță. Din partea a doua, ai putea scoate 4 sau 5 versuri și te asigur că pe mine, cititor de rând, n-o să mă obosești.

da Coza

[Valeria Merca]

Poezia are profunzime, are mister. Întrebările retorice amplifică starea de spirit a cititorului (în penultima strofă, după minți - semnul întrebării).

Am citit cu interes și plăcere.

[Mihaela Suciu]

Când simți că totul e împotriva ta, că nu știi încotro s-o iei, că nimeni nu te înțelege și nu-și întoarce privirea să te susțină, iar ieșirea simplistă e la îndemână, vezi doar plecarea: Sinuciderea!

Biletul rămas e ultimul strigăt, de neiubire... 

[Sofia Sincă]

Interesant și frumos! Oricum  este cel mai frumos poem pe care l-am citit eu la tine.

Mesajul - timpul cu trecerea sa ireversibilă. Ideea că timpul dispare odată cu spațiul, deși spațiul rămâne, doar timpul este trecător.

Frumos alcătuit în genul epitafului.

Felicitări!

Sofy

[Zarra]

Da, si totusi, personal cred ca pana la urma am ajuns sa traim cu totii  la nivel de instincte chiar daca multi nu recunosc...

De acord  si cu lipsa misterului dar nu dau vina pe anotimpuri, recunosc, nu ma mai lecui...pun totul pe tava , pur si simplu, sa nu  obosesc cititorul de rand...

Va multumesc pentru atentionare, pentru lectura si pentru like, reverenta!

Si...va mai astept.

[chindea maria elena]

„dint-o” - aici parcă lipsește ceva :)))

.... defensivă atitudine, scuzabilă doar pentru cel ce trăiește doar la nivel de instincte! Ceea ce nu crez că-i cazul... Unde-i ochiul scufundat în mister?! .... pun pe seama primăverii......

[Zarra]

Va multumesc pentru lectura si sugestii.

[ELENA AGIU-NEACSU]

Poezie pură până la..."lacrima roz". De aici alunecaţi spre proză, explicaţi trăirea. Lăsaţi-o să transpară din vers. Felicitări! Eliminaţi partea a II-a! Cititorul trebuie să trăiască poezia. Nu este necesară explicaţia poetului. Poetul doar exprimă, cititorul decodifică.

[Chris]

nimic mai mult şi totuşi destul pentru o poezie,

palmele goale scot încă

grăuntele zilei - aş fi zis „germinează”, dar mie aşa mi-a venit citind, este doar părerea mea

am citit cu plăcere,