Trup de humă

[Zarra]

Ți-au crescut ramuri și curgi
de parcă ai fi gustat
din eternitate

pleoapele oarbe
nu mai disting orgolii căzute
hrănesti întunericul
ascuțind săbii
pentru un bol efemer

îți spuneam c-ai să uiți
mustăceai printre cuvinte 
în timp ce în umbră creșteau 
frunze amărui

până când
vei îngenunchea
cerșind îndurare
palmelor încremenite-n tăceri

cândva
îți scuturau flori de salcâm peste creștet
poate nu de ajuns
poate nu întâmplător

te vor aștepta scârțâind a rugină
de prea multe lacrimi
de prea mult pustiu

împreună
ați putea să înfloriți

trupuri de humă
îngemănate
la ceasuri târzii.

[Zarra]

Mulțumesc frumos Nikol MerBreM, Valeria Merca, Vasilisia Lazăr (da Coza).

Onorată de trecere și semn.

Prețuire tuturor pentru like.

[Vasilisia Lazăr]

Semnul meu de trecere,

[Valeria Merca]

Textul aduce cu sine sentimentul apăsător al singurătății. Metaforele sunt reușite.

Am citit cu plăcere.

[Nikol MerBreM]

Mie mi-a plăcut aceasta! Îmi place şi mesajul, îmi plac şi  metaforele!

Cu drag,

Nikol

[Zarra]

Ați intuit bine, chiar este un fel de reproș cuiva , de către cineva, să zicem. 

Vă mulțumesc pentru trecere și semn.

[Sofia Sincă]

Teorii metaforizate, despre cursul vieții. Sună a reproș în tot textului. Dar, sunt doar teorii. Textul este lipsit de viață, de trăire. De dragul metaforei s-a trecut steril peste celelalte elemente lirice.

Semnul meu,

Sofi

[Zarra]

Multumesc J'Arrive!

[Taci(tu)!]

Unora s-ar putea să li se pară că sunt prea multe virgule în acest text!

J' Arrive!