Ți-au crescut ramuri și curgi
de parcă ai fi gustat
din eternitate
pleoapele oarbe
nu mai disting orgolii căzute
hrănesti întunericul
ascuțind săbii
pentru un bol efemer
îți spuneam c-ai să uiți
mustăceai printre cuvinte
în timp ce în umbră creșteau
frunze amărui
până când
vei îngenunchea
cerșind îndurare
palmelor încremenite-n tăceri
cândva
îți scuturau flori de salcâm peste creștet
poate nu de ajuns
poate nu întâmplător
te vor aștepta scârțâind a rugină
de prea multe lacrimi
de prea mult pustiu
împreună
ați putea să înfloriți
trupuri de humă
îngemănate
la ceasuri târzii.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc frumos Nikol MerBreM, Valeria Merca, Vasilisia Lazăr (da Coza).
Onorată de trecere și semn.
Prețuire tuturor pentru like.
Semnul meu de trecere,
Textul aduce cu sine sentimentul apăsător al singurătății. Metaforele sunt reușite.
Am citit cu plăcere.
Mie mi-a plăcut aceasta! Îmi place şi mesajul, îmi plac şi metaforele!
Cu drag,
Nikol
Ați intuit bine, chiar este un fel de reproș cuiva , de către cineva, să zicem.
Vă mulțumesc pentru trecere și semn.
Teorii metaforizate, despre cursul vieții. Sună a reproș în tot textului. Dar, sunt doar teorii. Textul este lipsit de viață, de trăire. De dragul metaforei s-a trecut steril peste celelalte elemente lirice.
Semnul meu,
Sofi
Multumesc J'Arrive!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE