Pentru fiecare petic de gând dăruit 

 pentru fiecare clipă

 risipită  întru defrișarea bulgărilor de nea

 din suflet ostenit 

 îți mulțumesc.

 

 Am învățat să culeg  

 aureola fiecărei dimineți 

 aștept să dospească 

 verdele firului de iarbă  

 să prind acul busolei

 rătăcitor nevolnic

 între două puncte cardinale.

 

 Uneori cad cioburi

 și-mi scrijelesc genunchii

 însă nu-i de ajuns . …

 Când îți rezemi chipul 

 pe umărul meu 

 visele amorțite renasc

 

 Ești pasăre-n cuib

 și-adormi o secundă

 țesând curcubee

 în lumea ta necuprinsă.

 

 Sunt salcia ta

 cu brațe aplecate către pământ 

 hrană să-ți secer

 cu boabe de rouă

 șterg pragul ferestrei deschise

 de colbul arid chipul să-ți scutur.

 

 Sunt cer și pământ,

 când mâna mi-o strângi

 sunt geamăt de lună

 când nu…

Mai toarnă-mi iarăşi Toamnă

în poloboc de fag

nectarul frăgezit în vii

să-mi încălzesc sângele frânt

de bătăturile din palme.

Să spăl ţărâna ce mi-a curs

în vaduri cernite de ploi

când rătăceam printre ruine ascultând

şoapta străbunilor cu frunţi înstelate.

Din floarea ce se-ntoarce către soare

mir sfânt să storc în piua vremii

şi să adăp copiii lumii

cei însetaţi fără de…

Cetatea din brațele tale 

îmi scurmă în venele crispate de timp

liane violet agățate naiv

pe un portativ de salcâmi

sapă crevașe

pe când visezi că mă cuprinzi

și mă așterni covor.

În fiecare Toamnă

uiți că suntem fluturi de-o zi 

îți ascult gemetele somnului gri

și mă rog

să te trezești în diminețile mele 

împreună să putem dizolva

păsările negre scrobite 

 de noi ori  de soartă

cine mai…

Eu nu-s poet

din fundătura unui vis 

e greu s-atingi pragul emin. 

 

Doar viaţa îmi este poem 

când clipe amărui 

când frenezii 

un amalgam de lăuzii 

clipele albe, efemere. 

  

Mă scald în ape reci adeseori 

urechea-mi dreaptă este tot bolândă 

din vârfuri de copaci dalbi şi senini 

abia răzbat glasuri de primadone. 

  

Jumătate de veac trecuse peste mine 

când am deschis un ochi 

să văd

că pietrele…

Ne cad în urechi

cuvinte stâlcite

în graiul străbun frumos curgător

s-au prins ca omida pe frunza-nverzită

emoticoane, consoane alături...

Copii cu priviri aţintite-n ecrane

agaţă lentile în fragede vârste

războaie stelare îi țintuie-n scaun şi uită adesea

chiar să mănânce.

În baruri ivite ca ciupercile-n ploaie 

răsună manele şi sunete frânte

amorezii  nu se mai ţin de mână

şi setea de apă…

Undeva-ntr-un colţ de lume

Dunărea veşnic albastră

şi-a clădit drumeag în spume

şi tot curge în aval.

Tremurându-şi frunza rară

pân-ce soarele adoarme

îşi trag seva seculară

plopii sădiţi de străbuni.

Şi-a găsit cândva un suflet

sub marama nopţii calde

în trup zămislit din scâncet

loc să-şi caute de mas.

De-atunci hoinăre prin lume

şlefuind tăiş de…

 Aleg să trec prin ciurul  timpului meu

cu zâmbetul lipit în colţul buzei

şi cupa zorilor în braţe.

N-o să mai lupt să sparg

zidul cernit de gheaţă

ce îl aştern acei ce vor să mă topesc

puţin câte puţin.

Oricine-ai fi

de vrei să porţi mantaua de jivină

mă înarmez cu suliţe călite în cerneală

aleg să-mi scriu povestea sub pavăza celestă

cu fir întins de smoală aripile îmi prind.

A…

În colțul meu de umbră 

 îmi aștern lespedea cioplită din scântei

 ca un soldat fidel în post, 

 și tocul îmi e armă. 

  

Am cules 

atât de mulți trandafiri

și spinii care m-au rănit 

i-am ars în piua vremii. 

  

Să mă întorc unde-am mai fost 

să cern pătate amintiri 

n-ar  avea rost... 

  

Cândva, 

când răscoli-vei slove gălbejite 

te va pătrunde poate 

al înserării geamăt

să nu…

 Înotând în ocean de cuvinte

 desenez conturul unei vieți. 

 Blazonul fiecărei dimineți 

 se naște din viersul vrăbiuței 

 din lacrima ce sfarmă zăvoare 

 deschizând ușile rugăciunii. 

   

 La cer nu urci fără osteneală 

 așa că 

 iubesc ca și cum aș muri mâine 

 trudesc, ca și când aș trăi veșnic 

 și scriu

 scriu pentru descătușarea angoaselor.

 

 În cartea sufletului cuvintele prind viață 

 ca într-un…

  În freamătul molcom al nopții  văratice

  ascult

  cântecul lebedei albe.

  

  Când îmi vorbești,

  sunt fluture

  sub cornul lunii m-aplec 

  să culeg lacrima stelelor

  să mi-o așez pernă înrourată

  sub pleoapele june.

  

  Din jertfa unui apus

  încremenit sub văluri albastre

  se nasc iluzii de-o clipă.

  

  În ceasul tivit de unic destin

  suntem două văpăi

  îngemănate pe viață.…

În fiecare frunză șoptește-o melodie

sub flamuri scânteieaza o inimă de jad

cutreierăm pe-alei cu pași de păpădie

când se desprind de ramuri și fremătânde cad.

Acoperă-mă, Doamne, cu raze întomnate

cu lacrimă din cer să ștergi păcatul lumii

tiptil să mă strecor pe drumuri curățate

cu pulbere de stele să cos arcada lunii.

Îmbracă-mă în umbra arborilor tăi

din frunze ruginite să-mi țeși sublim covor

din…

Cineva tot semăna așchii

în adormitele clipe

amortizând trosnetul lămpii 

în care ardea gazul tăcerii

împrăștiind raze plăpânde

în bezna zilelor reci.  

Și pluteam în derivă pe unde albastre

lipiți de un catarg zidit între stele

tot așteptând să atingem 

țărmul făgăduinței.  

Apoi ne-am înhămat amâdoi la jugul sfințit pe altar

pe un drum presărat  cu trandafiri

albi, roșii, și…

Prin venele mele curge o Dunăre albastră

potcoave de cai suri mă biciuie-n spate

între un tremur şi-un vis

născând

un fel de enclavă.

Străini ce nu ştiu a scrie cu slovele lor

bat în porţile minţii

unui popor flămând care-și hrăneşte pruncii

cu gesturi obscene

răvăşind pletele ninse.

Cândva purtam eşarfe purpurii

şi fraţi eram în inocenţă

azi numărăm sicrie

şi lacrimi pe-altare…

Privește doar

cum brațele calde-și dezleagă tomnatica zână

cum te-nfășoară cu brâie din frunze brumate

în tihnă ascultă

glas plămădit printre…

Demult

infășuram cuvinte

pe un colț de batistă

în ochii tăi numărând sclipiri de aisberg

sculptate din stele căzute.

Pe șoapte străine

am clădit un carusel

tipar sărăcit de nevoi

penelul  întors în seva rădăcinii amare

presăra pietre în drum

sfărâmând clipe.

Păianjeniș ascuns

în aura blândă a frunții naive

urmele reci  rareori se pot șterge.

Și totuși,

azi nu mai…

 Ca diamantul strălucesc 

 oriunde își caută loc de popas

 fără să-și trâmbițeze

 aura frunții

 sunt stelele-om 

 ce pot să schimbe destine 

 fără sudoare curgând

 sunt suflete uneori

 greu de-nțeles 

 sau poate că noi suntem 

 cei ce nu  deslușim 

 tainele vieții

 

 ca umbrele se trec adeseori

 oamenii-stele  

 mirabilul amprentând

 pe al timpului…

Sunt , mai aproape de cer,

de Dumnezeu, mai aproape

să mă aştern în azuriul etern

ce cade în văi şi în ape

o lume se desfăşoară acum

jos, la picioarele mele

oriunde mă-ntorc simt parfum

şi şoapte ascunse de iele

izvoare se scurg  susurând

printre poteci neumblate

şi codrii foşnesc îngânând

doruri de vânt măturate

ce-mi pot dori oare mai mult

când munţii splendoarea-şi…

Ador parfumul amărui de crizanteme

şi-aroma coaptă de gutui

ascunse-n movila de grâu

din magazia de-altădată

ador apusul arămiu

şi carele  întoarse-acasă

gemând de rodul copt

el însăşi forţa

ce îmblânzeşte traiul

celui ce sapă glia cu braţe inăsprite 

intru pace si-odihnă 

când flori de gheaţă se aştern tăcute

peste ramuri golaşe

iubesc Toamna

cum iubesc viaţa

magia…