Cântecul lebedei albe

[Zarra]

  În freamătul molcom al nopții  văratice
  ascult

  cântecul lebedei albe.
  
  Când îmi vorbești,
  sunt fluture

  sub cornul lunii m-aplec 
  să culeg lacrima stelelor
  să mi-o așez pernă înrourată
  sub pleoapele june.
  
  Din jertfa unui apus
  încremenit sub văluri albastre
  se nasc iluzii de-o clipă.
  
  În ceasul tivit de unic destin
  suntem două văpăi
  îngemănate pe viață.
  
  Din umerii creionați să învingă
  cresc raze menite să mângâie
  lăstarii  lumii  ai cărei oaspeți ne știm  
   suflete adăpate
  din  curgerea aceleiași clepsidre.

[Zarra]

Multumesc frumos d-na Augusta, d-na Vasilisia si d-na Gina!

Multumesc mult d-na Sofia,ca de obicei va respect opinia si incerc pe viitor sa-mi insusesc sfaturile dvs.

Multumesc mult d-le Da Coza.Dvs ,sunteti printre putinii oameni carora le datorez faptul ca inca levitez pe acest taram minunat al poeziei.

Va mai astept,  cu drag si pretuire,

                                                Getty.

[Vasilisia Lazăr]

Poezie foarte bună!

Drag,

[gina zaharia]

 ai creionat plăcut cântecul lebedei din clepsidră

cu drag,

[Sofia Sincă]

Cele două versuri de la început sunt prea subiective... prea enunţiative. Apoi poezia curge normal. Să ştii că foarte mult contează începutul şi sfârşitul oricărei poezii. Poţi începe şi cu jumătatea poeziei... cu atât este mai interesantă.

Desigur este o poezie bună, dar putea fi şi mai bună.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

 În ceasul tivit de un destin trebuia destinului să-i agăți un epitet. Epitetele fac poezia mai poezie!

Fără dor și poate - o poezie foarte bună.

da Coza

[Chris]

Frumos! citit cu plăcere :))

[Zarra]

Multumesc din suflet d-na Gabriela!Incantata de rezonanta!

[Gabriela Grădinariu]

Meditaţie sub lumina iubirii. Frumos!