Mai aproape de cer

[Zarra]

Sunt , mai aproape de cer,

de Dumnezeu, mai aproape

să mă aştern în azuriul etern

ce cade în văi şi în ape

 

o lume se desfăşoară acum

jos, la picioarele mele

oriunde mă-ntorc simt parfum

şi şoapte ascunse de iele

 

izvoare se scurg  susurând

printre poteci neumblate

şi codrii foşnesc îngânând

doruri de vânt măturate

 

ce-mi pot dori oare mai mult

când munţii splendoarea-şi arată

cu ochii mei prea însetaţi

trăinicia să îşi împartă

 

aici poţi , clipe sublime s-aduni

vegheat de perdeaua de stele

privirea de-ntorci dezveleste-n cununi

mii luminiţe-n mirifică vale

 

aici unde urma de urs carpatin

striveşte verdele crud, diafan

din colţul de rai,  răzbate divin,

in acorduri timide-un  pian

 

vino şi tu, hai vino iubite

a ici sus, mai aproape de cer

unde, pe vârfuri pleşuve de munte

şi gândurile cele mai negre, pier

 

aici unde norii cern ploaia curată

 in  zborul cutezătorului şoim

aici îmi doresc când va fi vreodată

trup să aştern  şi apoi, să dorm...

[Chris]

o cântare a muntelui pe alocuri cu acorduri patriotice chiar :))

[Sofia Sincă]

Susţin comentul lui Ion da Coza. Mai este mult până poezia ar fi poezie. Din acest subiect se pot realiza versuri mirifice, muzicale, încântătoare. Tu doar ai povestit cu rimă foarte slabă aproape inexistentă şi ritm deficitar.

Cu stimă, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Bănuiesc că e bine acolo sus.  :)

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Sunt mai aproape de cer,

de Dumnezeu mai aproape,

să mă aştern în azuriul etern

ce cade în văi şi în ape

 

o lume se desfăşoară acum

jos, la picioarele mele,

oriunde mă-ntorc simt parfum

şi şoapte ascunse de iele

 

izvoare ce curg susurând

printre poteci neumblate

şi codrii foşnesc îngânând

doruri de vânt măturate

 

ce-mi pot dori oare mai mult

când munţii splendoarea-şi arată

cu ochii mei prea însetaţi

trăinicia să îşi împartă

 

aici poţi clipe sublime s-aduni,

vegheat de perdeaua de stele,

privirea de-ntorci dezvelește-n cununi

mii luminiţe-n mirifică vale

 

aici, unde urma de urs carpatin

striveşte verdele crud, diafan

din colţul de rai, răzbate divin,

în acorduri timide-un  pian

 

vino şi tu, hai vino, iubite,

aici, sus, mai aproape de cer,

unde, pe vârfuri pleşuve de munte,

şi gândurile cele mai negre pier

 

aici, unde norii cern ploaia curată

în  zborul cutezătorului şoim

aici îmi doresc când va fi vreodată

trup să aştern şi apoi să dorm...

Am umblat la punctuație și la diacritice. La text foarte puțin.

Poezie ușor parnasiană, ușor bucolică, dar nu prea reușit din punt de vedere prozodic.

De revăzut.

da Coza