Culpeș ochiul ți se frânge

înțesând privirea-mi blândă

leneș curg picuri de sânge

pe-o venă deja bolândă.

Ți-am deschis fereastră albă

lacrima ți-am șters cu palma

în proțap purtai o jalbă

răstignind clipe de-a valma.

Știu, ți-ai prins vântul în plete

și de glezne lanț de aur

vămile-ți par desuete

și te crezi al lumii faur.

Uiți că timpul este-acela

ce frânge în rai blesteme

din lăstar rămâne…

Spune-mi

câte felii din timp

vei mai tăia în vârful cuvântului

pentru cine vei mai spulbera cenușa rămasă

în cercul închiselor clipe

rostuind punți efemere?

Pervazul ferestrei meschine

prăbușirii este sortit

n-ai înțeles că

pasărea neagră pe limba ei piere

că nopțile tale

sunt zilele mele prinse în carusel

făurind mărturii peste tâmple

că degete albe încropesc vrej diafan

să-i poată gusta dulcele…

Cui să îi spun că

ultima lacrimă

arde obrazul înveșmântat

în noian de suspine

că ultimul tău gând 

crevase adâncește

în inimi zămislite din propriul sânge

privirile îți caut

în amintiri

și-un munte de cuvinte

rostirea de o viață

nu se vor pierde tată

pe ultimul tău drum



dulci mărturii 

ofrandă acelor dimineți

cuvinte așternute în calea-mi

și-n tolba vieții hrană

pentru un drum mai…

Pe o tablă de șah

doi nebuni trasează diagonale

de parcă lumea ar fi o tipsie

plină cu daruri

uneori

îmi pun ochelarii de smoală

să nu-i mai văd

să nu-i mai aud

alteori chem caii

mă aburc pe cei albi 

când își flutură coama creionând senin

pe colțul meu de cer

cei negri nechează spulberând din copite

calmul țărânii

când se dezlănțuie din necuprins

tunetul rece

și mă…

Te-ai întrebat vreodată

muritor predestinat

de ce tac pietrele când râul

revarsă perpetuu

sărutul rece și umed?

Cum se încing

sub sulițe arse în palma lui Cuptor

de ce nu gem sub viforul năprasnic 

de ce nu se încruntă când universul 

își strigă durerea și rupe fâșii

din inimi cernite?

Ca pietrele suntem

când lacrimi se închid în conuri de umbră

suntem râuri ce curg printre metehne

fără să poată…

Să nu mă mai  cauți în susurul apei

îmi voi odihni ochii

pe aripi de șoim

și dacă mă va atinge

un fulg de senin

mă voi metamorfoza fluture

o zi îmi este de ajuns.

Să nu mă mai cauți în freamătul ciutei

când se adapă din apele vii

un bulgăr de rază îmi așez pe un umăr

să pot sorbi clipa ce curge perpetuu.

Să nu mă mai cauți în volbura mării

azi, gleznele mele sunt incolore

voi frânge nisipul cu…