Ești alt bărbat acum, o știu prea bine,

Dar te-ai întors la mine prea târziu,

Un timp astral ne-nvăluie-n suspine...

Mă-ntreb: ești pământean sau nu ești viu?

Am strâns în palmă visurile lumii,

De când plecat-ai, singur, pe-al tău drum,

Și m-am rugat sfios sub tâmpla lunii

Să nu se piardă tot ce-a fost în fum.

Mi-au înghețat și lacrimi, și cuvinte,

Pe buze reci de palide-așteptări,

Ochii-mi de jad privesc…

Între noi doi e-o lume și totuși mi-ești aproape,

Cu pașii tăi, prin suflet, călătorind mereu.

Deși plâng azi cuvinte, tăcerea să ne-ngroape,

Uitând de noi la masa de lângă șemineu...

Între noi doi e-o lume și totuși nu-s străină

De palmele flămânde care mă învelesc.

Ca florile din glastre, iubirea ta m-alină,

M-avântă și mă ține să nu mă prăbușesc.

Te înfășori pe mine ca iedera pe ramuri,

Îngenuncheat, pleci…

Valurile plumbuite răcnesc amenințătoare,

Se lovesc turbat de pietre, știind că, oricum, nu doare.

Doare sufletul în mine când văd norii furioși

Cum sufocă blândul soare cu-al lor chip de domni serioși.

Nicio șansă de mai bine, ziua asta e pierdută,

Marea luptă cu uscatul, de parc-ar fi o redută.

Un vapor în depărtare, chinuit, înaintează.

Ca un turn înfipt în mare, catargul atent veghează.

Pescăruși…

Mă ninge azi tăcerea ta,

Pe umeri o simt tristă, grea,

În inimă e ca un foc,

Ce arde-ntr-un continuu joc

De-a viața stearpă, irosită,

Zbatere neobosită...

Mă plouă mutele-ți cuvinte,

Privirea ta, care minte,

Respirul tău înfiorat

Și pașii-ți repezi pe asfalt.

Mă dor secundele ce trec,

Când, plânsă, din ochi te petrec,

Dar tu-mi arăți spatele,-anost,

Să te mai strig... nu are…

Nu-ți cer să mai rămâi, deși aș vrea

Să văd, cu ochii mei de peruzea,

Cum zorii se revarsă peste noi

Ca altădat`, cu soare sau cu ploi.

Ieri mă făceai să râd sau chiar să plâng,

Cu al tău zâmbet de copil nătâng,

Când pașii tăi cu sunet cristalin

Se depărtau sau iar păreau că vin.

Eu te-am zidit pe veci în al meu gând,

Dar nu-mi doresc să te păstrez plângând,

Ci-n geana unui vis neterminat,

Cu un…

Cu poeme te dezmierd,

Din zori până în seară,

În iubirea ta mă pierd,

Ploaia mea de vară!

În cuvinte te îmbrac

Când mă faci să sânger,

Uneori ești pui de drac,

Alteori ești înger.

Cu petale te alint,

De la flori de gheață,

Pe câmpia ta colind

Până dimineață.

Tu ești focul meu încins,

Tot tu ești și apă,

Tu mă stingi, tu m-ai…

Rănește-mă! N-o să mă clatin

Ca frunza risipită-n vânt,

Nici n-o să mă sfărâm, de teamă,

Ca o movilă de pământ!

Cuvintele încremenite

Pe buze reci vor adormi,

Iar zidurile de-ntuneric

Pe mine se pot prăvăli.

Nisipurile de speranțe

Surpa-se-vor încetișor.

Și ce? Oricum în urmă nu e

Nimic să-mi fie de-ajutor.

Rănește-mă! Timpul oftează...

Hai, joacă-te cu clipele,

Aruncă…

Suntem sclavii propriului trup,

Ai eului metamorfozat.

O avalanșă de emoții contradictorii

Ne înăbușă continuu.

Nu mai gândim limpede,

În norii întunericului fiecărei clipe...

Trăim vise destrămate de rațiune,

În creiere goale, de carton –

Carcasă fără conținut,

Într-o viață pe care ne amăgim

Că o putem transforma în parodie,

Când ea este o dramă.

Ne…

Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă,

Înconjurată-adesea de haos și furtuni,

Și, așteptând sentința cândva definitivă,

Încerc să zbor spre aștri, să nu cad în genuni…

Mi-e existența plină de temeri lapidare,

Mă înfioară gândul că într-o zi plecăm,

Nu înspre munți de gheață sau calde estuare,

Ci într-o altă lume, la care nu visăm...

Nu știm ce ne așteaptă și ce luăm în arcă,

Adesea puerile bagaje de doi…

Viața mea-i o frunză-n vânt,

Tremură, suspină...

Nu mai știu de când n-a fost

Apă cristalină.

Viața mea-i un munte-nalt,

Crestele-s de gheață...

Cum să mă refugiez,

Navigând prin ceață?

Viața mea-i cuvânt rostit,

Plânge sau zâmbește...

Nu mai știu de câte ori

Taie, otrăvește.

Viața mea-i floare de crin

Sau o buruiană.

Nu mai știu…

Tu ești oaza mea de liniște

În care îmi adap sufletul...

Am fost cucerită de iubirea ta,

Ca o redută pe câmpul de luptă.

Mi-ai spulberat orice rezistență,

M-ai supus, încetul cu încetul,

Și m-ai făcut a ta

Pentru totdeauna, iremediabil…

M-am născut să te reîntregesc.

Bătăile inimii mele,

Zilele și nopțile-mi zbuciumate de dor

Ale tale sunt.

Am fost a ta până la cer și…