Arca vieții

[Camelia Ardelean]

Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă,

Înconjurată-adesea de haos și furtuni,

Și, așteptând sentința cândva definitivă,

Încerc să zbor spre aștri, să nu cad în genuni…

 

Mi-e existența plină de temeri lapidare,

Mă înfioară gândul că într-o zi plecăm,

Nu înspre munți de gheață sau calde estuare,

Ci într-o altă lume, la care nu visăm...

 

Nu știm ce ne așteaptă și ce luăm în arcă,

Adesea puerile bagaje de doi bani...

(Căci poate, dând la vâsle în a salvării barcă,

Recuperăm fuiorul pierdut al multor ani.)

 

Azi am ajuns, în grabă, la stop cu-a mea viață,

Era culoarea verde... Oare ce o fi-nsemnând?

De când are o arcă intersecția în față?

Să trec eu mai departe sau alții sunt la rând?

 

Tot navigând pe-oceanul de temeri și regrete,

Uităm de curcubeul zâmbindu-ne-ntre nori,

De stelele albastre, rotunde și cochete,

Ce ne-ncălzesc adesea iubirea cu fiori.

 

Călătoria noastră-n sens unic e doar una,

Să încercăm s-o ducem cu bine la sfârșit,

Luându-ne, în față cu soarele și luna,

Numai o bucățică din timpul infinit!

 

 

 

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, vă apreciez întotdeauna sfaturile pertinente! Într-adevăr, omul poate fi îngrădit doar de propriile sale limite. Însă nu am cum să concurez cu poeți consacrați de ani de zile, nici nu-mi doresc asta în momentul de față. Eu vreau să mă bucur de fiecare floricică sau ciupercuță de pe traseu (respectiv de fiecare mic progres pe care îl fac), căci dacă mă uit tot timpul înspre vârful muntelui, cât este de înalt, n-o să-l mai escaladez, probabil, niciodată. :-)

[Camelia Ardelean]

Doamna Gina Zaharia, mulțumesc mult pentru popas! Vă mai aștept!

[Camelia Ardelean]

Doamna Corina, mulțumesc mult pentru popas, apreciere și... zâmbet! :-)

[gina zaharia]

Clepsidra, cu tot nisipul ei...

Semnul meu prin călătoria ta,

[Corina Militaru]

Mi-e existența plină de temeri lapidare,

Mă înfioară gândul că într-o zi plecăm,

Nu înspre munți de gheață sau calde estuare,

Ci într-o altă lume, la care nu visăm... Îmi place aici! :)

 

[Ion Lazăr da Coza]

Camelia dragă, departe de mine gândul de a te cenzura! Sfatul meu era din punctul de vedere al creatorului, dar și al cititorului. Ca cititor, de ce aș bea apă din urcior, și nu din izvor?

Ba să epatezi, Camelia! Epatează prin subiecte noi, prin abordări noi a vechilor subiecte, prin metafore inedite și sublime...

[Camelia Ardelean]

Doamnă Ana, mulțumesc pentru popas și apreciere! Am efectuat corecturile. Vă mai aștept! 

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, intenția mea când am (re)început să scriu poezie nu a fost neapărat să epatez prin ceva cu totul nou sau deosebit, ci pur și simplu de a transmite sau exterioriza niște trăiri, sentimente, gânduri etc. Dacă alții au făcut deja acest lucru mai bine sau mai puțin bine, e treaba lor! Asta nu ar trebui să mă împiedice pe mine să o fac, în felul meu, de începător (deocamdată). În ce privește modul de a gândi sau simți, libertatea ar trebui să fie totală, chiar și în România! :-) Cu stimă, Camelia A.

[Camelia Ardelean]

Doamnă Sofy, sunt perfect de acord! În spatele unui artist se ascunde muncă asiduă, de ani de zile, până să poată ajunge la această performanță. Nu este, din păcate, un miracol care se întâmplă peste noapte! Dacă ar fi așa ușor, ar face toată lumea! :-)

[Sofia Sincă]

Eu am spus că ceea ce am făcut eu este improvizație. Desigur, nu exprimă gândul tău... este adevărat. Însă nici eu nu pot accepta ruperi de ritm. Un poet găsește forma ideală pentru a-și exprima gândul în mod fidel, ritmul și măsura corecte, cu rimă atractivă. Face artă, de aceea se numește poet. Nu este la îndemâna oricui, dar și cine reușește se numește artist.