Ești luna mea din gânduri, am renăscut, luceafăr,

Ni-e cerul adăpostul, în suflet când e frig;

Cu visele pe umeri, mi-e răsăritul teafăr,

Un lan de aforisme-i cuvântul, când te strig.

Ni-e liniștea busolă, de noaptea ne apasă,

Din pânza înstelată poeme-ți împletesc;

Sorbim destroienirea din porția rămasă,

Pe cioburile albe mă-ncumet să pășesc.

Ne curg încet prin cuget răvașe ancestrale,

Tresare-n mine timpul cu…

Când tâmpla îmi asudă sub răfuieli deşarte

Şi stol de păsări oarbe se zbate-n decolteu,

Cu pulsul în derivă, înaintez spre moarte,

Îmi ţin în frâie versul, călcând-o pe bombeu.

Conflictul peremptoriu îmi dă dureri în venă,

Mă trec sudori prin rime, cu junghieturi cu tot,

Ascund adânc în oase  o panică perenă –

Reversul demodatei idei „mă doare-n cot”.

Îmi pironesc suspinul în gât, ca pe-o mensolă,

Şi cu tupeu…

Dezbrăcaţi de suflet ca de un palton,

Ne târâm destinul, veşted pân’ la oase;

Pe o stea nomadă-ntre dolar şi ron,

Îmbrăcăm cămaşa cu iluzii roase.

Mutilaţi de geruri, strepeziţi de ploi,

Decupăm în vene şanţuri prevernale,

Se înalţă-n temple pulberea din noi;

Ne destramă timpul aplecat din şale.

Descompunem clipe, ţesem amintiri,

Cu durerea lumii strânsă pe retină,

Şi glisăm pe firul silnicei…

(de Ziua Mamei)

E ziua ta, fiinţă de lumină,

Te-mbrăţişez cu versul unui ceas,

Ce din clepsidra sa de muselină

Deşartă-ncet nisipul ce-a rămas.

E ziua ta, un munte de iubire

Purtai pe braţe ieri şi porţi şi azi;

De prea mult zel, de-acum să nu te mire

Că uneori din tine o să cazi!

Ai în obraji un dor de primăvară,

Învăluit de-un maldăr de nevoi;

Avid, tributuri timpul o să-ţi…

Un albatros murea cândva în mine,

Firimituri de aripi mă-necau;

Se răzvrătea polenul în stamine,

Acolo unde verile-acostau.

În goliciunea sa plutea cuvântul,

Ca un trofeu de ceruri suspendat,

I-am pescuit cu patimă avântul,

Neprihănirea lui mi-e habitat.

Un albatros murea, nicio risipă

De vreun imbold noetic n-am făcut;

O nouă Evă, dârză, se-nfiripă –

Gladiatoarea lumilor de lut!

Cu…