Un albatros murea...

[Camelia Ardelean]

Un albatros murea cândva în mine,

Firimituri de aripi mă-necau;

Se răzvrătea polenul în stamine,

Acolo unde verile-acostau.

 

În goliciunea sa plutea cuvântul,

Ca un trofeu de ceruri suspendat,

I-am pescuit cu patimă avântul,

Neprihănirea lui mi-e habitat.

 

Un albatros murea, nicio risipă

De vreun imbold noetic n-am făcut;

O nouă Evă, dârză, se-nfiripă –

Gladiatoarea lumilor de lut!

 

Cu nestemate slova mă înseamnă,

Precum o dulce, roditoare toamnă...

[Camelia Ardelean]

Mihaela Suciu, Nikol, Mihaela Chitic, Vasile Burduşa, domnule Cicu: mulţumiri pentru răbdarea de a lectura textul meu şi pentru semnul lăsat! Îmbrăţişări!

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, dragă Augusta, de popas şi apreciere! La mulţi ani şi ţie! :-) 

[Camelia Ardelean]

Vă mulţumesc, domnule da Coza, mă bucur de empatie! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

:-)) Mulţumesc, Valerian, pentru "nu e chiar aşa de rău", o iau ca pe un compliment! Apreciez efortul! :-)

Nu te contrazic la punctele a şi b, fiindcă le-am sesizat şi eu, când am scris poezia, doar că nu am găsit (deocamdată), după perioada de "dospit", ceva care să îmi placă, pentru a înlocui! De fapt, varianta iniţială a fost cu verbul "a sta" la prezent, în loc de imperfect, în versul 4, dar am preferat să sacrific tehnica, în favoarea imaginii artistice ("verile-acostau" sună mai poetic). Referitor la ruperea de ritm menţionată, gândesc cam ca şi în "povestea" lui Caragiale: "Ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale!..." Adică aş vrea să dispară ruperea, dar fără să intervin în text! :-))

Nu e uşor versul clasic (nu e uşor nici cel liber, de fapt!), aşa e, dar pe mine nu mă demolează/sperie greutăţile, din contră! Mă feresc de lucrurile facile, pe care le poate face oricine! 

[Camelia Ardelean]

:-)) Aşa este, doamna Sofy, albatrosul fără aripi e ca... România fără tricolor (că tot e Centenarul Unirii anul ăsta...)! Una dintre filozofiile mele de viaţă este aceea că: "Orice şut în... dos e un pas înainte", de unde şi metamorfoza albatrosului în gladiatoare! :-)) Vă mulţumesc mult de aprecieri şi rezonanţă! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Vă mulţumesc, doamna Constantinescu, pentru prezenţă şi apreciere! Stimă,

[Chris]

foarte frumos. La multi ani!

[Ion Lazăr da Coza]

Place.

da Coza

[Sofia Sincă]

Aha! Deci, ai revenit la aripi... Dar cum să vorbești despre albatros fără aripi... :)) Ceea ce este interesant e că până la final treci pe la gladiatori. A murit un albatros și s-a născut o gladiatoare. Frumos, magic!

Cu plăcerea lecturii,

Sofi

[constanta popescu]

”Cu nestemate slova mă înseamnă,” E cel mai important lucru! Restul banalități! Mi-a plăcut.