cerul şi-a deschis venele,

 lumină şi întuneric;

cu pas furiş,

 noaptea intră în sângele amurgului.

e atât de fragil hotarul între

larvă şi piatră,

între îndoială şi nebunie.

viermi hulpavi tulbură epiderma eternităţii,

ca nişte amanţi grăbiţi…

Când cucuveaua muşcă luna de un colţ,

Sub pleoapă de pământ pândeşte ca un hoţ,

Un bocet de gorun, pasăre vicleană

Zidită-n cuvânt precum o altă Ană.   

Cuşmă neagră noaptea se varsă în ploaie,

Urlă aşteptarea, lacrimă văpaie,

Ca un corb pribeag şi nesătul trecutul

Te mâna din…

dimineaţa

îşi înfige colţii într-un sâmbure de brumă

mătură umbre dincolo de geam

o pasăre sinistră

adună bănuţi din oasele pământului

sub tâmpla invadată de nesomn

afară

văduve negre flutură venin

printre rufele puse la uscat

între o gură hâdă şi-un ochi…