Moment într-o noapte

[Agafia Drăgan]

 

Când cucuveaua muşcă luna de un colţ,

Sub pleoapă de pământ pândeşte ca un hoţ,

Un bocet de gorun, pasăre vicleană

Zidită-n cuvânt precum o altă Ană.   

Cuşmă neagră noaptea se varsă în ploaie,

Urlă aşteptarea, lacrimă văpaie,

Ca un corb pribeag şi nesătul trecutul

Te mâna din urmă umbrind începutul. 

Furnicarul lumii colcăie-n ispită,

Făţarnic botează clipa travestită,

Pierdută de haită desface zăvoare,

Cu bani de argint să cumpere uitare. 

Baloane de săpun se-nmulţesc şi dispar,

Caverne de idei înscrise-ntr-un ferpar.

Organica celulă se umflă-n zadar,

Sfârşitul este scris de cer în calendar . 

Când clopote toacă în zi de parastas,

Aud cum plânge frica în ochiul rămas.

   

[Valeria Merca]

Cucuveaua m-a rasplatit cu un premiu, pe Insemne!

Adesea ma gandesc ca avem atatea lucruri in comun.:)

drag,

[Agafia Drăgan]

Rimele imperfecte, nu-i bai, poezia doream sa sune ca un descantec, asonantele sunt specifice poeziei populare dar ruperea de ritm, asta, da, e mare bai, nu stiu cum am sa ma debarasez de asta, cred ca poezia in vers clasic nu este de mine.

Multumesc! Toate observatiile primite aici sunt drepte si bine venite.

[Ion Lazăr da Coza]

Subscriu celor spuse de Sofia.

da Coza

[Agafia Drăgan]

Multumesc, Sofia!

[Sofia Sincă]

Poezia ta suna ca un descântec, Agafia. Dacă asta ai vrut îi putem scuza șchiopătările, date de schimbarea ritmului pe vers sau de la un vers la altul, schimbarea rimei sau neajunsurile ei. Ruptă din imagini mistice. În rest,  substantivele articulate, mai ales în rimă... nu prea dau bine ele în poezie.

Dar am citit cu plăcere,

Sofy