sau poate de moarte

te caut să mă recunoşti

să-mi fac un dar din trupul tău

 gândurile dospesc agăţate în cuvinte

adulmecă rotirea eternă a universului

rezemată pe o lacrimă răsucită

în moştenirea fătului nenăscut încă

de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă

crezi că te voi lua de mână

risipindu-mă

în parfumul eternităţii

deşertăciune gravă definitivă

ascultă cum sapă pământul hohotind

nimicnicia ţărână…

Suntem bătrâni iubirea mea senină

am început să ne ascundem în noi

adulmecând aromele eternităţii

în netulburata mişcare a lumii

nu de moarte mi-e frică

neputincioasă sunt să-mi frâng durerea

să rabd cum trupul îmi curge-n ea

urmele ce le-am lăsat

 se destramă încet în uitare              

trec paşi şi nu ne aud

înţepeniţi undeva la o barieră

sub aripa perenelor amintiri

păşim înapoi

se desface inima-n amare…

Eu stau de vorbă cu un chip al tău

 în care mă văd dincolo de mine

instalată ca într-un dureros refugiu

răsucesc un vers din Murilo Mendes

 să-mi chem somnul

“dacă nu eşti aici nu exişti”

dar tu eşti aici

dar eu sunt acolo

cu depărtările prăbuşite la picioarele noastre

invoc  o oră să-ţi cristalizez formele

să-ţi simt conturul braţelor

înflorind chemările într-o îmbrăţişare

ţi-aud  gândurile răsuflând…

Femeia aceea cu suflet de metaforă

tu n-ai văzut-o întreagă niciodată

ai căutat prin inima ei inundată de cuvinte

emoţia iubirii reflexele unor imagini

create din tine

în mâinile ei înfloresc anotimpurile tale

Femeia aceea cu suflet de flaut

eu n-am văzut-o întreagă…

sap să te adun din mine

cu amânările mele.

Niciodată nu te-am văzut color,

doar umbrele tale aşteptau

la poarta deschisă prea târziu.

Mi te cuveneai până nu ai mai fost,

eram doar eu pentru amândoi.

Te privesc un corp înţepenit

într-un răsărit inutil,

pleoapa ta, aripă frântă

pulsează în clipa suspendată 

de care îmi agăţ frica.

Nu ştiu ce mă doare mai mult,

plecarea ta sau străinul rămas,

blocat în neputinţa de a-l…

De ce ai răsărit din nou în mine,

prin ceruri vălurite de-a dorurilor aripi?

Mă învăţasem cu lipsa ta.

Creştea uitarea sub streaşina ochilor,

cu fiecare lacrimă cursă

pe urma paşilor mei fără tine.

În câte nopţi te-am strigat

şi-n câte nopţi am stat,

să-mi construiesc cu tine amintiri netrăite.

Ai plecat atunci, când mă zbăteam

la porţile dintre lumi,

cu o sete nebună de a fi,

De ce ai răsărit din nou în…

Tu erai acolo

eu eram aici

prizonieri ai depărtării

cu disperarea sortită de-a nu ne avea

căutam un punct

sau poate o umbră

să ne ascundem neputinţa

suspendată în turnul ceasurilor făurite

de-o horă ciuleandră nebună

cântată-n canon

pe o singură strună

chemarea ta strigăt de…

Ziua cade îngenunchiată-n noapte

o durere difuză îşi înfige spinii

sub armura albă a tâmplelor

vibrează-n limpezimea falsă a tăcerilor

ne-am prins amândoi pereche nebună

cu dansatoarele depărtării

bezmetice izme

tu n-ai putut să-ţi zmulgi iubirea

din cleştii pământului

nu ştiu iubite când te-ai desprins şi…