E atât de târziu tată…

[Agafia Drăgan]

sap să te adun din mine
cu amânările mele.
Niciodată nu te-am văzut color,
doar umbrele tale aşteptau
la poarta deschisă prea târziu.
Mi te cuveneai până nu ai mai fost,
eram doar eu pentru amândoi.
Te privesc un corp înţepenit
într-un răsărit inutil,
pleoapa ta, aripă frântă
pulsează în clipa suspendată 
de care îmi agăţ frica.
Nu ştiu ce mă doare mai mult,
plecarea ta sau străinul rămas,
blocat în neputinţa de a-l afla.
În zbaterea acuzării mele,
pluteşte dragostea ta pentru mine.
Nu vreau lacrima mea să cadă
în ochii tăi întoarcere,
ţipăt doar de mine tradus.
Să nu mă uiţi!
Cum să te uit tată?
Cum să nu te uit străine?
Deschide ochii şi priveşte-mă,
care din noi a murit mai mult?
Scrâşnetul lopeţii sapă
în timpul definitiv în care
trăieşti de acum.

 

[Angi Cristea]

Unul dintre puţinele poeme dedicate iubirii paterne.Final exponenţial:,,care din noi a murit mai mult?
Scrâşnetul lopeţii sapă
în timpul definitiv în care
trăieşti de acum."

 

[Agafia Drăgan]

Mulţumesc pentru lectură şi comentarii. Adevărat, cam pun semnele de punctuaţie după bunul meu plac(deşi cunosc regulile). Încerc să fiu mai atentă.
Cu preţuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Virgule:

E atât de târziu, tată...

Cum să te uit, tată?
Cum să nu te uit, străine?
Mesajul emoționează. Realizat artistic.

da Coza

[Sofia Sincă]

Din același ciclu, al elegiilor, de data aceasta în prim plan, tatăl. Mă doare durerea ta. Pe când și o poezie cu tema bucuriei?...

Apreciere!

Sofy

[Mihaela Roxana Boboc]

Scrâşnetul lopeţii sapă
în timpul definitiv în care
trăieşti de acum.

Sapă în carne poemul acesta. 

Nu ştiu ce mă doare mai mult,
plecarea ta sau străinul rămas.

[LUMINITA SCOTNOTIS]

frumos! pretuire,

[bolache alexandru]

Durere am simțit când am citit poezia dumneavoastră. Se spune totuși că visele sunt uneori în culori...