Pe lungile nisipuri - microsfere,

sclipindu-și milenara măcinare -,

perdele sângerii, valuri solare

se-nspumegă și se topesc. Tăcere...

Părea că marea s-a topit, murind în zori,

ca o triremă zdrențuindu-și pânza 

spre insula derivelor, spre polul nicăieri,

pe unde-și poartă vântul obosit aripa

și unde liniștea-mpletește norii-n zbor.

Acolo s-a retras balaurul de timp

țesându-și în terase împietrirea

- nerostul său căzut ca un icar, în andezit,

desculț…

Silueta ternă-a serii toropește geana fină

și sub zări împădurite se desparte de lumină;

Noaptea potopește lumea peste crestele pietroase;

Luna ban de-argint revarsă peste codri de poveste,

unde tainic Vântul-Aspru e-mpărat și stăpânește

- țiitor de Nemurire, tatălui Ielelor frumoase.

Sus, pe un platou de ierburi cu arome verzi-cimbrate,

licărind în neagra stâncă, ochiul…

Creștea cetatea naltă și cucerea pădurea,

în timp ce vântul falnic rămase fără rost...

Coloșii cibernetici cutreierau de-aiurea

și mursecau din păsări, săpându-și avanpost. 

Trecuseră…

Soarele se juca de-a v-ați apuselea

și un răstimp lăsase albastrul în pace;

Balauri de nori argintați și solzoși

soli trimiteau - rafale de vânturi -

să-l caute-n alba fortăreață de plopi.

,,Zburători, nu-i aici împăratul luminii!'',

ziceau temători și-nțelepți bătrânii copaci

ce-și tăinuiau păsăretul în suflet.

Tăcere un timp, cât s-auzi…

Își întinsese, un răstimp, trupul pe iarbă,

prea obosit de ani, de tron și poruncit;

Voia ca stele clipitoare să-i absoarbă

tristețile din ochi - adâncuri de granit. 

Mor umbre răzvrătite, pe afară,

iar lumea şi-a armat genomu-n buze;

Eşti albă sau creolă, domnișoară?

Ies din scumpele hoteluri

prizonierii bogăției,

cu odrasle mofturoase.

Hainele de la ,,Hilfiger''

îi îmbracă până-n glezne

și au ceasuri de rubine.

Din pompoase baldachine

construiesc imperiul plajei.

Etalează bunăstatea

- forme disproporționate,

cu costume de scafandru,…

Vântoase plete-ți semănai

prin visul meu - galop fămând,

nisipul urmelor de cai

pe buza timpului curgând.

Parcă veneai din alte ginți,

purtându-ți stepa în…

Liniștea de sanctuare

gotice arcade-nșiră

nesfârșitelor culoare.

Printre carstice caverne,

lungi fascicule de soare

iscodesc picturi celebre.…

Un ocean planetar mi se zvârcolește-n vene

- sânge abisal -

fluidizându-mi curgerea prin albia timpului,

spre primordialitate...

Își dezveleau în vânt plopii tulpina

și nalte vârfuri norii atingeau;

Un stol de zmei îmi contura suișul

pe rădăcini ce ploi reverberau.

Parc-adunasem liniștea din timpuri,

pe unde nici picior de muritor

nu mai trecuse vreme de o eră;

Ploua tihnit, ploua pătrunzător...

Suind pe culmea aprigelor vânturi

- poteca turmelor, spre infinit…

Constelații de ciulini

explodează peste câmpuri;

Știuci de jad, cu solzii fini,

fecundează moi adâncuri.

Untdelemn pe luciuri vii,

ceața limba-și unduiește…

Zorii pulsatili și leneși

își târăsc semiobscurul

dinspre zgrunțuroase larguri

către mute promontorii.

Himera iubirii, în noapte, m-absoarbe;

O simt și-o râvnesc sub lumi erbacee...

Trec fugitiv sălbatice vedenii

prin colțul ochiului zvâcnind ritmat;

Sunt pași nepământeni ce nu ating pământul...

plutesc din corole de soare

șoptit cu-adiere de vânt

ce nalt și frumos e văzduhul

pământul ce mic și plăpând...

sămânța mi-o port ca un faun

pe-albastre poteci printre nori

străfulger vârtejuri de aer

s-ascund transparente comori

îmi legăn pe frunze vibrânde

nervura adusă de zbor

și gândul mi-aștern peste pietre

umil…

Cât de firave-s brândușele de coastă!...

În transparența lor amară și măiastră,

se-nfiorează sub soarele de faur;

Petale scânteind pulberi de aur

respiră-n constelația albastră.



Ce delicat se-aud prin frunze ghiocei,

cum, zornăindu-și dalbii clopoței,

tresaltă-n vântul îmbătat de verde

- viul covor ce prin poieni se pierde,

șerpuitor deschide-n…