iartă-mă dacă te-am tăcut...
nu eu am fost acela
ci umbrele tuturor morților mele
de câmpiile pline cu muribunzi
din ochii mei
de care mă-ntrebai uimită
îți mai aminteşti?
pe-atunci nu știam încă iubito
de ce îmi trebuia
o mie de săruturi
pe zi
o mie de săruturi
pe noapte...
pentru ei toți erai învierea...
iar eu viul te aveam cel mai puțin
foamea lor am vrut s-o ucid
tăcându-te până când ei…
Adăugat de paparuz adrian la Februarie 13, 2020 la 6:55pm — Nu sunt comentarii
am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearșaf
peste ochii tăi întorși acasă
să te apere de vinovățiile
ce-ți caută nebune pocăința
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarășa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarășa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
și nu m-a mai lăsat să învăț să număr
de atunci domnişoara…
Adăugat de paparuz adrian la Februarie 11, 2020 la 2:01pm — 3 Comentarii
Adăugat de paparuz adrian la Februarie 10, 2020 la 10:00am — 4 Comentarii
2021
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor