eu nu iubesc aşa cum se iubeşte:

cu calm, cu chibzuinţă, cu răbdare;

din mine un taifun se năpusteşte

cu forţa multor bombe nucleare.

nu pot să-ţi trec, prin cârlionţi, uşor

cu degetele, ca o adiere;

în trupul meu e, parcă, un motor

de patru mii cinci sute cai-putere...

alimentat, de tine, c-un chintal

de zâmbet…

mă uit la sânii de argilă,

la mersul cutremurător

şi-ascunsă bine, sub axilă,

îmi bate-o coastă din picior.

nu ne cunoaştem, momentan,

dar ne-om găsi la marea moartă

şi-n grotele de la qumran

ne vom împrieteni la toartă.

ne-om tăvăli printre iacinţi,

nu vom plăti la stareţi orţii;

s-or supăra vreo câţiva sfinţi

iar…

îţi scriu, miss aysun, printre bosfor,

cu măduva unui creion policolor;

în gestul scriptural un joc de ape,

să mi-te-aducă, să mă-aducă, mai aproape.

te-aş ruga, melodramatic, te-aş ruga,

să-arunci un creiţar în marmara,

un gologan, un firfiric însemnat gliptic,  

să mă doreşti, să te doresc, apocaliptic...

pe-aici…

E parcă sărbătoare şi-am câştigat la loto

de mă arunc bezmetic în cel mai trendy bar,

ajută-mă, c-aş vrea, din whiski, azi, să scot o

lacrimă  înnodată  cu aripi de nălbar.

S-o beau printre sughiţuri şi să mă-aşez, domol,

că am sub talpă jar din cel mai fin mangal;

mi s-a lipit cămaşa pe trupu', acum, matol

şi ochiul de departe-mi sclipeşte-n foc …

numai gândurile pe care le-ai aruncat

din mers

îngrămădite

transpiră în somnolenţa lor

să îţi amintească

de bătaia cu flori

şi de străzile care-au plecat fără tine

închizi ochii de parcă

degetele lui hipnos

ţi-ar  aduce peste ei

împăcarea

cu unduirea si conjugarea  

locului de poveste

unde…

dereglat de punctul pe i

scot în lume câinele

rottweilerul meu cu foamea în glandă

când în parc

mă opreşte o cucoană mare

să mă întreabe

cât e ora paradisului pierdut

leo

aşa îl cheamă pe câine

se uită în ochi

de parcă măcelăriile toate

mi s-ar ascunde sub…

oglinda lamei de cuțit

înfășurată pe osul tăcerii

își desenează blazonul

și arde-n strigăt un smoc din păr de lup...

o, ce copil ademenit

de ierburile primăverii,

vreau dintre săruri să destup

vena ce-mprăștie ozonul...

e ceață, a-nceput periplul;

o înnoire-n lanuri albe;

mai dor pierduții dinți de lapte

și se aude-n somn claxonul,

în unde s-a deschis multiplul

cu frigurile prinse-n salbe,

sunt singur,…

dimineața, ca o fructă,
cade-n mâini din soare ruptă...

coaptă, durdulie, miere,
cum e țâța de muiere:
piersăcie, parfumată,
când deschide spre lumină
pulpa ei de zeamă plină
și de sâmbure cu viață...

ce-mi doresc o dimineață
peste mine scuturată!