șapte

[nicolae vaduva]

oglinda lamei de cuțit
înfășurată pe osul tăcerii
își desenează blazonul
și arde-n strigăt un smoc din păr de lup...
o, ce copil ademenit
de ierburile primăverii,
vreau dintre săruri să destup
vena ce-mprăștie ozonul...

e ceață, a-nceput periplul;
o înnoire-n lanuri albe;
mai dor pierduții dinți de lapte
și se aude-n somn claxonul,
în unde s-a deschis multiplul
cu frigurile prinse-n salbe,
sunt singur, doamnă, cu gazonul
și șapte fete numai, șapte!...

[nicolae vaduva]

Vă mulțumesc pentru comentarii și semnele lăsate! Sunt bucuros că treceți pe această pagină și vă aștept mereu cu plăcere.

                                                                                          Cu respect,

                                                                                                                                              nicolae

                                                                                                                                  

[Corina Militaru]

Original! Un popas plăcut! :)

[Valeria Merca]

Finalul cu vibraţia numărului magic 7 îl demască pe autor!:)

[chindea maria elena]

Hihihihi- parcă cele două strofe nu fac parte din același film! Deceniile-s cele puse la zid, pe gazonul trăirii??? În ceață nu cred - ăsta-i răsfăț de copil mare!:)))

[Ion Lazăr da Coza]

iarburile > ierburile

înoire > înnoire  

Începutul e catastrofal, sub aspectul ritmului.

Poezia are șarmul specific autorului.

da Coza