hoarde

[nicolae vaduva]

mă uit la sânii de argilă,

la mersul cutremurător

şi-ascunsă bine, sub axilă,

îmi bate-o coastă din picior.

nu ne cunoaştem, momentan,

dar ne-om găsi la marea moartă

şi-n grotele de la qumran

ne vom împrieteni la toartă.

ne-om tăvăli printre iacinţi,

nu vom plăti la stareţi orţii;

s-or supăra vreo câţiva sfinţi

iar vântu-n noi şi-o-nfige colţii,

dar vom trăi transcedental

ţinând la piept, nestrămutat,

amorul nostru vertical,

orizontal, încrucişat...

încârligaţi  precum nebunii,

zvâcnind din trup, sedusi de fente,

vom slobozi spre lume hunii

şi mândra oaste-a lui terente.

 

[Ion Lazăr da Coza]

vrea > vreo, v11

Știi să te joci serios. 

Drag,

da Coza

[Valeria Merca]

Sună (frumos) şi răsună!:) 

Felicitări!
Cu preţuire şi drag,

 

[Sofia Sincă]

Trăire mixată între cuvânt şi iubire,  pe o punte transcedentală, înfrumusețată prin metafore tipice poetului care induce mișcări sufletești diverse.

Ai două ieșiri din ritm: primul vers din prima strofă care se poate rezolva dacă scoți cratima dintre de-argilă; primul vers din strofa trei, care se rezolvă dacă ai pune printre în loc de prin. Sau cum vrei tu, doar să scoți șchiopătarea din această poezie superbă.

Frumos, deosebit!

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

Aş propune la ultima strofă o modificare în acelaşi ton:
"la maginea deşertăciunii"...