Plânsul meu în toiul nopţii

E canonul unei zile,

Când m-au strâns în dinţii sorţii

Trişti lachei cu minţi agile.

Plânsul meu e plâns de fiară,

Hăituită fără vină,

De pigmei ce vor să pară

Suverani peste lumină.

Plânsul meu e plânsul vostru,

Neputinţe strânse-n urlet,

Demnităţile-n  căpăstru,

Iar de-atunci vă port în suflet.

Şi mă rog făr’ de-ncetare:

Cerne, Doamne, peste…

Când o fi să-nţeleg că iubirile mor

Răstignite pe cruci în piroane adânci,

Fără drept de apel într-un jalnic sobor

Cu-asfinţituri ce plâng peste suflete stânci,

Când voi şti că din scrum nu pot cerne scântei

Doar iluzii în ploi  şi nefaste izbânzi,

Că din piatră şi lut nu răsar ghiocei

Şi nici iarbă de leac pentru ochii flămânzi,

Când voi vrea să-nteleg că speranţele sunt

Doar lumini ce se-aprind când căderile…

 Te-aş picta frumoasă toamnă

Într-o rochie de bal

Însă sufletul mă-ndeamnă

Să-ţi pun haine de hamal

Şi-n dezmăţ de frunze  moarte

Fără să-ţi cunoşti finalul

Să porţi cuferele sparte

Să acopere fundalul

Pânzei ce imploră jertfa

Verdelui ce-adânc zvâcneşte

Fluturând în vânt eşarfa

Ce-n lumină şerpuieşte.

Te-aş picta ca pe-o fecioară

Despletită de orgolii,

De pudori din lumi de…

Se prind în joc fecioare despletite

Iar ceru-ntreg se scaldă în lumină,

Pe fruntea lunii saltă-nlănţuite

Umbre de foc – pământului se-nchină.

Poartă cununi din flori de sânzâiene

Şi-n dans străvechi cu soarele conspiră

Să stea ascuns cât “apa de la stele”

Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră.

Merg în alai, se-opresc pe la răscruci,

Imploră-n cânt – rod bun fertilităţii,

E vremea când în amuţit de cuci

Mirese cer…

Iaşul meu, oraş romantic

Unde teii-şi varsă floarea

Într-un dans profund hieratic

Răspândind în jur  visarea.



Luna-şi scrie embargoul…

Unde-o fi acum poetul?

Enigmatic stă Copoul

Pare-a tăinui ascetul.



La bojdeucă, lampa-i stinsă,

A plecat demult bădiţa,

Tinda casei pare ninsă,

Praful a tocit peniţa.



Prin saloanele Junimii

Spiritele ard în ziduri,

Aprind candela luminii

Într-o lume de  reziduuri.…

Nu ţi-am mai scris, de ce-aş mai face-o oare

Când primăveri se pierd fără de tine?!

Dureri în ploi, tristeţi molipsitoare

S-au rătăcit prin toamnele din mine.

Nu ţi-am mai scris, de ceară-mi este mâna,

Bătăi în cord refuză să te creadă,

În trup fanat port suflet de ţărână

Şi-i prea uscat să-i poată da vreo mladă.

Nu ţi-am mai scris, e mult şi nu mai ştiu

Să pun în fraze cratima iubirii,

Iar firul vieţii mult prea…

Cine sunt eu...  mă-ntreb adeseori,

Grăunte de lumină încolţit

Pe-un bulgăre de viaţă în ninsori,

Pierdut printre genuni,  în albul infinit.



Am strâns în palme lacrima luminii

Tot alergând desculţă  după viaţă

Şi şchiopătând prin iedera minciunii

Am exersat căderi fără speranţă.



Când m-au rănit — am cunoscut trădarea,

Păcat neînţeles, simţit din greu,  

Scrâşnind din dinţi, luptam cu disperarea,

Dar…

Iarnă şi iar iarnă, parcă-i o mireasă

Ce-şi aşteaptă nunta de o veşnicie

Şi sosit-a vremea şi a fost aleasă,

Să-şi pună veşminte pentru cununie.

.

Rochia brodată-n scânteieri de soare 

Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori,

În cristale albe puse la-ntâmplare

Voalul ei – mătasea primelor ninsori.

Trena mult prea lungă, pare infinită,

Trupul ei  –  ofranda celui aşteptat,

Frumuseţea-i mută şi…

Of, ce iarnă nemiloasă,

Gerul taie-n două zarea,

Nu aud, nu văd nimica,

Doar îmi arde-n piept văpaia.



Dinţii lunii mă sugrumă

Strâng din mine până-n carne,

Ispitind, eu tac,  mă tulbur

Şi pornesc pe-a sorţii cale.



Vreau să vin acum la tine

Haide, stinge lampadarul;

Să nu-mi afle cerul umbra

Nici să-mi ştie adevărul.



Iernii îi voi strânge vena

C-un fuior din firul lunii,

Să nu uiţi, deschide uşa,…

Plânge sufletul în noapte

Cât mai poate să îndure?

Prins în chingile trăirii

Pare tras prin roata lumii.



Iscodit, trădat şi singur,

Neiubit… dar ce-i iubirea

Când la capătul luminii

Nu te-aşteaptă veşnicia?



Răstignit pe crucea vieţii

Şi-nsetat de apă vie

E purtat de efemerul

Trup ce-şi lasă-n lut zidirea.    



Îşi va aştepta verdictul

Crunt sau dulce… cine-l ştie?

Pan’ atunci, la sânul lunii

Plânge-n leagănul…

...Ce-o mai vrea bunica voastră?!

— Alo, mamă, spune iute…

Sunt în mall cu prichindeii…

De la zidirea lumii, prin rânduieli nescrise,

Se-ascut cuţite dure pe umeri de copii

Şi în sentinţe strâmbe sunt multe vieţi proscrise

Iar morţi de suflet umblă prin lumea celor vii.



Se poartă aroganţa, această vechitură

Ce lasă-n urmă miros de putred şi otravă,

În inimi mult prea pline de patimă şi ură

Dă-n clocot răutatea  şi se revarsă-n lavă.



E-atâta tulburare între pereţi de ceară

Că geamandura vieţii  stă-n umbre ancorată,…

Sângerând prin porii frunzei,

Toamna caută să-şi lase                          

Din nervuri pe-ntinsul pânzei,

Seva-n tuşe furtunoase.



Îşi trasează-ntâi hotarul,

Ia din zi şi pune-n noapte

Şi închide sanctuarul

Florilor... de ea uscate.



În lumina aspră toarnă

Ruginiu din poala morţii,     

Ia  frunzişul ce-l destramă

Şi-l aruncă-n voia sorţii.



Iar apoi îl vernisează

Vărsând ploile-n rafale,

Mai strecoară…

Mă iartă, toamnă, că nu pot

Să te iubesc, dar spune cine

Te-ar adora, cu ploi cu tot

Şi-atâtea ifose în tine?!

Vii când e vara mai frumoasă,

Răcoarea serilor ­­­ – balsam,

Iar floarea nopţii e mireasă,

Regina ce-mi surâde-n geam.

Şi eu adorm când luna plină

Dansează-n rochia de voal

Cu paşi mărunţi de balerină,

În cânt de greieri… ce regal!

Acum, ce-aud? Marşuri…

Ce-ai inimă, ce te mai doare,

Ai cingători în  jurul tău?

De ce când vrei eşti sărbătoare,

Iar alteori, barbar  ateu?



Nu sunt tot eu… de ce mă tulburi?

Te uită, vom muri ca mâine,

Sunt la răscrucea dintre drumuri

Un armistiţiu vreau cu tine!



Eu să îţi fiu precum un cântec,

Tu – spectatorul surdo-mut

Şi îţi promit: n-am să te-ntunec

Cu simţăminte de-mprumut.



Ce zici? Cădem la învoială?

Ştiu că nu vrei,…

La această adresă,

nu locuieşte nimeni...

Obosit, soarele mângâie

amprente lăsate pe  ferestrele

ce-au ferecat dureri.

În nopţi ce dor, netulburând tăceri,

 luna, minunată balerină  a cerului,

păşeşte încet peste zidurile

sprijinite doar în temelia cu amintiri.

La această adresă, cândva, în marş nupţial,

a poposit dragostea în veşmânt de sărbătoare

şi braţele pline cu flori.

Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer

jucau…

Uşi deschise către moarte

Nimeni rostul nu le ştie,

Colbul lumii se împarte

În ce-a fost... şi va să fie!

Lumânările durerii

Veşnic stau în rugi aprinse,

Sfeşnicele disperării

Sunt de lacrimă prelinse 

Ruginesc prin munţi de sare

Suflete încarcerate,

Ocne mari, ucigătoare,

Zăvorâte-s cu uitare.

Voi, cei care aveţi putere

Să schimbaţi ades destine,

Faceţi loc de-o…

Când trist te văd în prag de seară

Şi cern apusuri ochii tăi,

Te-aş înveli în primăvară

Şi bucurie în scântei.



Pe chipul răvăşit de gânduri

Vor creşte-n taină ghiocei,

Tu nici n-ai şti că-n dans de fluturi

Îţi sunt lumină… printre ei!



Când inima îţi e albastră

Transplant ţi-aş fi, de fericire,

A cui o fi? A ta, a noastră,

Această nouă înflorire?



Ar fi o clipă de nuntire

Pe coama unui timp în doi

Şi…

Fată dragă, pune-ţi ie,

Şi cinsteşte-o prin purtare,

Nu-i un moft, e-o datorie

Şi o clipă de-nchinare.



Au purtat-o şi străbunii

Când plecau la liturghie,

Are-n ea gustul ţărânii

Şi-al iubirii de moşie.



Au cusut în pânza deasă

Greu, cu sufletu-n litanii

Şi în  lacrimă pioasă

Au albit aceste danii.



Semne magice, discrete,

Doruri prinse-n fir de aţă

Parcă-s tainice versete,

Plâns şi slavă pentru…

Dă-ne, Doamne, ploaie,

Curaţă văzduhul,

Strânge-n funii grele

Arşiţa şi vântul,

Varsă apă vie

Pe câmpia stearpă

Şi întreg pământul

Spală-l şi-l adapă.



Fă să-i încolţească

Iar în pântec rodul,

Lacrima-Ţi cerească

Va curma prohodul

Florilor ce-n taină

Pleacă nenuntite

Şi corole-n doliu

Mor nedespletite.





Slobozeşte cerul

Fă-l să strângă-n braţe

Tot ce încă este

Cu miros de…