Of, ce iarnă nemiloasă,
Gerul taie-n două zarea,
Nu aud, nu văd nimica,
Doar îmi arde-n piept văpaia.
Dinţii lunii mă sugrumă
Strâng din mine până-n carne,
Ispitind, eu tac, mă tulbur
Şi pornesc pe-a sorţii cale.
Vreau să vin acum la tine
Haide, stinge lampadarul;
Să nu-mi afle cerul umbra
Nici să-mi ştie adevărul.
Iernii îi voi strânge vena
C-un fuior din firul lunii,
Să nu uiţi, deschide uşa,
Gândul meu e-n faţa porţii.
Babele acidu-şi varsă
Blestemându-mi nebunia,
Câinii-şi vor lătra urâtul
Iar eu râd... nu spun nimica.
Fără de hotar e visul
Şi n-am mai căzut ispitei,
M-au rănit pe cale colţii
Inerţiilor din tine.
Şi-am rămas la sânul iernii
Doar un sloi căzut orbeşte,
Un lunatic fără lună
Rătăcit prin zloata rece.
Adaugă un comentariu
Vasilisia, îmi era dor de tine! Mulţumesc!
Laura, mulţumesc!
Angelina, atâta muzicalitate are poezia ta, încât nici nu mi-am dat seama că nu are rimă. :)) Dacă nu citeam comentariile... Bravooo!
Frumos! Felicitări!
Adelaide, am modificat! Voi reveni asupra ei, dacă îmi vine o idee mai bună! Mulţumesc mult!
Domnule da Coza, am modificat! Sper că n-am stricat-o mai tare... Vă mulţumesc pentru tot!
Corina, mulţumesc!
Domnule Bolache, am modificat! Sper că în bine! Mulţumesc pentru popas!
Ideea si mesajul imi plac. Si eu sunt de parerea d-lui da Coza in privinta versificatiei.
Am citit cu placere! Drag,
cu-n > c-un
Distruge rimele din s4 și s6. Astfel obții o curată poezie în vers alb (adică fără rimă), ci nu o struțo-cămilă!
Poezia seduce prin versurile de factură tradițional-populară.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE