...Ce-o mai vrea bunica voastră?!
— Alo, mamă, spune iute…
Sunt în mall cu prichindeii
Şi n-am timp de vorbe multe.
— Dragii mamei, cum vă este?
Dor îmi e de voi şi iată
A venit din nou Crăciunul
Şi stau singură acasă.
V-am făcut un tort de casă
Pus-am ouă de la ţară
Cu smântână bună, grasă,
L-am ornat… O să va placă!
A ieşit o bunătate…
Dar stă neatins şi parcă
Tot ştiindu-vă departe
Sufletu-n dureri se-neacă.
— Bine, mamă, doar ţi-am spus,
De Crăciun, cu mic cu mare
Colindăm cum ne-am propus
Mall-uri, parcuri, patinoare.
Anul nou, ca în toţi anii,
Îl petrecem doar la munte
Cui îi arde-acum de tort?
Suntem prinşi în multe, multe...
De-om dori, facem comandă,
Dau un click şi-l am pe masă,
Nu ne-om duce pân' la ţară
Fiindcă eşti capricioasă.
— Bine, dragii mei, iertare
Că v-am reţinut, ştiu bine
C-am furat de dorul vostru
Clipe dragi... doar pentru mine.
Ştiţi, aşa mi-alin durerea
Când v-aud mai prind putere
Că mă lasă-ncet vederea
Şi-abia stau la priveghere.
Dar vă am în rugăciune
Să vă meargă maică bine,
De-oi pleca din astă lume
Să vă amintiţi de mine.
Adaugă un comentariu
Doamna Elena, mulţumesc! Aşa este! Va îmbrățișez!
Mulţumesc, Miha! La mulţi ani!
Mulţumesc, Camelia!
Trist dar adevărat, din păcate! Nici Crăcinul nu ne mai unește ca altădată... Neglijăm părinții și îi regretăm când nu mai sunt! Emoționante versuri, finalul atinge culmea!! Felicitări!
ai reliefat foarte bine o realitate cruntă; nu mai avem timp pentru părinți, pentru frumusețea lucrurilor firești
îmbrățișări de suflet, Angi
Emoționant, am citit cu lacrima în colțul ochiului! Mult adevăr în aceste versuri...
Mulţumesc, Valeria! Te îmbrăţişez!
Domnule da Coza, mulţumesc pentru tot! Am corectat! Ce m-aş face fără ochiul vigilent al dumneavoastră!
E adevărat, este convențională, dar e ruptă din realitate. Cei pentru care am scris, pentru a trage un semnal de alarmă (atât cât pot eu), n-au timp de metafore.
Cat adevar in versurile tale, Angelina!
Am citit cu emotie si mare drag.
Sună iarăşi telefonul…
Ce-o mai vrea bunica voastră?
— Haide mamă, spune iute…
Sunt în mall cu prichindeii
Şi n-am timp de vorbe multe.
========================
...Ce-o mai vrea bunica voastră?!
— Alo, mama, spune iute…
Sunt în mall cu prichindeii
Şi n-am timp de vorbe multe.
Și-s stau?
parcă/ Când
Plus multe diacritice lipsă.
O poezie smulsă din cotidian, însă convențională.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE