Noaptea se lasă ca un voal de mătase, 

Bezna coboară, se așază pe case;

Liniștea cheamă un suspin de vioară, 

Luna-și arată chipul ei de fecioară. 

Stele sfioase răsar până în tindă,

Doi ochi însetați cearcă să le cuprindă, 

Într-o mansardă, la o mică fereastră, 

Lin se cutremură o umbră sihastră. 

Vântul valsează printre ramuri ușoare, 

Frunze sărută, le îndeamnă să zboare, 

Dar greierii cântă un…

La amiază demonul mi-a zis:

Hai, nu te-ai apucat de scris?

Am treabă, vino diseară,

i-am răspuns.

Desenam aripi și aruncam

ghemotoace de hârtie în jur.

Se făcuse noapte și teancul tot creștea.

Hai, nu te-ai apucat de scris?

Lasă-mă-n pace, am strigat

și demonul a plecat.

Dacă tu nu vrei să plângi,

nu o să plâng nici eu,

a șoptit deodată cineva.

Nu am știut de când stătea

acolo îngerul și…

deodată lumea noastră se rotea,

bezmetică părea, nepricepută,

ne ridica-n vârtej de peruzea

și ne-azvârlea în lanul de cucută 

otrava în clepsidră picura,

se prelingea pe umeri și pe coapse,

în inimi monoton se strecura,

dar ne cânta sonate pe sinapse

tu mă priveai atent, mistuitor,

mă legănam în zbor de foc, liană

și-n cântecul febril, năucitor

simțeam cum mă transform în…

Cum trece vremea... dusă e deodată!

De ziuă bine nici nu s-a crăpat

Și timpul s-a ascuns unde odată

Își mai făcea, din noaptea sacră, pat. 

De nemurire mintea e sedusă,

Este un vis, dorința noastră mare:

În infinit să se mai lase dusă, 

Plutind încet pe o albastră mare.

Să fie sensul vieții-n oseminte?

O întrebare-i gândului arsură 

Și cine crede altfel... O, se minte! 

Căci orice tinerețe e…

Valurile cresc, furtunoase, spre mal,

Crâmpeie de vis plutesc în derivă,

Se crapă ecranul cel fals, de cristal;

E ropot de ploi și de vânt, deopotrivă.

Crâmpeie de vis plutesc în derivă

Sub cer înnorat care-amenință tihna;

E ropot de ploi și de vânt, deopotrivă,

Și totuși transpare, departe, lumina.

Sub cer înnorat, care-amenință tihna,

Se-nalță cu vuiet perdeaua de apă

Și totuși transpare,…

Când te opreai să-mi furi câte-un sărut,

Inima-ncepea să-mi bată tare,

Iar totul dispărea în jur, în zare,

Și însuși timpu-n loc stătea tăcut.

Doar mâinile, unite în strânsoare,

Se căutau la fel ca la început,

Se atingeau, de parc-ar fi putut

Să țină-n loc o clipă trecătoare.

Părea c-abia atunci ne-am fi găsit

Și că vom fi de-a pururi amândoi,

Îmbrățișați pe-un colț de infinit.

Dar vremea nu…

Toamna curge-n primăvară molcom la câmpie,

Ploile cad a povară și melancolie.



Pe la munte, pribegită, iarna-ncet revine

Și tristețe zgribulită toarnă peste mine.

Picături în noaptea rece, toamnă recompusă

Care încă mai petrece și nu se dă dusă.

Mă trezesc îngândurată de aceste timpuri

Și mă las intimidată de trei anotimpuri.

Zarea este înnorată chiar de dimineață,

Tremur iar înfrigurată și…