Preludiu

[Amanda Spulber]

Valurile cresc, furtunoase, spre mal,

Crâmpeie de vis plutesc în derivă,

Se crapă ecranul cel fals, de cristal;

E ropot de ploi și de vânt, deopotrivă.

Crâmpeie de vis plutesc în derivă

Sub cer înnorat care-amenință tihna;

E ropot de ploi și de vânt, deopotrivă,

Și totuși transpare, departe, lumina.

Sub cer înnorat, care-amenință tihna,

Se-nalță cu vuiet perdeaua de apă

Și totuși transpare, departe, lumina;

E timp pentru ochi, pentru minți să priceapă.

Se-nalță cu vuiet perdeaua de apă,

Fereastră-i spre-o lume și dreaptă, și bună;

E timp pentru ochi, pentru minți să priceapă,

Nu-i zid, pe pământ, făcut s-o răpună.

Fereastră-i spre-o lume și dreaptă, și bună,

Mereu reaprins, de nestins ideal,

Nu-i zid, pe pământ, făcut s-o răpună;

Valurile cresc, furtunoase, spre mal.

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc frumos, doamna Denisa Curea-Popa.

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc frumos, domnule Corneliu Neagu.

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, Ada :)

[Denisa Curea-Popa]

Am citit cu drag!

Spor și inspirație! 

[Corneliu Neagu]

Versuri frumos curgătoare ce încântă privirea și sufletul! Și varianta propusă de doamna Vasilisia Grădinaru, deopotrivă!

[Ada Nemescu]

Nu pot decât să aplaud!

O dantelărie poetică atât de frumos complicată! 

Bravo aDa

[Amanda Spulber]

Mulțumesc mult, mult, Vasilisia, pentru analiza detaliată. Cu ocazia asta, am primit și o lecție privind punctuația. :) O voi rescrie, dar nu acum. Așa am observat că funcționează. E nevoie să treacă un pic de timp, altfel e o corvoadă revizuirea și rezultatele nu-s prea bune.

[Vasilisia Lazăr]

Minunat ! Nu se scrie ușor.

Versul „Valurile cresc, furtunoase, spre mal,” e sincopat. Mai sunt și altele, dar acesta se simte cel mai mult.

Recomand: Turbate talazuri se umflă spre mal.

Crâmpeie de vis plutesc în derivă, / Crâmpeie de visuri plutesc în derivă,

Sub cer înnorat care-amenință tihna; / Sub cerul de smoală ce-amenință tihna;

Nu-i zid, pe pământ, făcut s-o răpună. / Nu-s ziduri făcute vreodat' s-o răpună

Mereu reaprins, de nestins ideal, / Mereu reaprins de un viu ideal,

Și poezia ar suna acum astfel:

Turbate talazuri se umflă spre mal,

Crâmpeie de visuri plutesc în derivă,

Se crapă ecranul cel fals, de cristal;

E ropot de ploi și de vânt, deopotrivă.

Crâmpeie de visuri plutesc în derivă,

Sub cerul de smoală ce-amenință tihna;

E ropot de ploi și de vânt, deopotrivă,

Și totuși transpare, departe, lumina.

Sub cerul de smoală ce-amenință tihna,

Se-nalță cu vuiet perdeaua de apă

Și totuși transpare, departe, lumina;

E timp pentru ochi, pentru minți să priceapă.

Se-nalță cu vuiet perdeaua de apă,

Fereastră-i spre-o lume și dreaptă, și bună;

E timp pentru ochi, pentru minți să priceapă,

Nu-s ziduri făcute vreodat' s-o răpună.

Fereastră-i spre-o lume și dreaptă, și bună,

Mereu reaprins de un viu ideal,

Nu-s ziduri făcute vreodat' s-o răpună;

Turbate talazuri se umflă spre mal.

E o variantă. Pot fi și altele. Dar trebuie umblat la ea, fiindcă sunt prea multe sincope. Bate ritmul cu degetele și găseștei-i melodia. Zici: la la la sau ta ta ta. :))

Poezia e frumoasă.

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, Mihai Katin. Îmi amintesc și acum de "Noi putem da nume stelelor":)

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, Grig. Am vrut, de fapt, să scriu ceva romantic, dar nu mi-a reușit și, vrând nevrând, ritmul a devenit solemn, exprimând ceea ce mă preocupă mai mult. Așa este, prea multe virgule, așa cum au avut amabilitatea să remarce și doamna Constanța Popescu, și domnul Alexandru Bolache. Am mai șters din ele.