*ulița copilăriei arsă de nove*

nu știu dacă tălpile  tatei erau murdare de iubire

când m-aruncau în prăpăstii

și-mi sfărmau sistematic pioleții celor o mie și una de nopți

ars de însingurare

farmecul se cojea de pe clopotnița visului

sub ghețuri râdeam brumat de grimasa batjocurii…

 *microunde cosmice*

nu te naști și nu pieri când secunda își surpă zidul

din care n-a tremurat

nici un cer violat profund

de albastru  

un seism nu lasă pudra-nălțării în azurul

fără octave rugoase

și mai cu seamă

nici un flutur nu-și face…

 cusătură în urma unui ac de cer

e sigur

veșnicia nu mi se poate dărui 

mă-mbracă precum ploaia de aer etanș

pe la cusăturile genunii

cu mult înainte de-a se privi în oglindă și a râde

rotund

cuvântul se ia în posesie chiar dacă

totul e nenăscut

și facerea abia dospește coca pe tipsia…

*vibrează-ntre umeri mareea de stele*

hipnotice devin anotimpurile trăirii  

sângerează degete profane scormonind hulpave

în rana aripii frânte

pendulul humei se-ntoarce lăsând benevol tribut în capcană

din oglindă chip străin ademenește cu brațe fumurii

dunele eclozează la încheietura însingurării

moroi și…

*rapoartele ruginii ale sfinxului*

 *taina se-mpărtășește în sânge*

nu întârzii prea mult nicăieri nici în mine

nu odihnesc infinitul decât o clipită

frâng pâinea sacră

din stomacurile tuturor hrănesc atât cât se poate

și cât își permite fiecare

să digere constelații

sufletul topește culoarea  în creuzetul…

*geneză în filigran de silabă*