Îngerii nu sunt blonzi,
cu fețe de copil bosumflat,
când dimineața vine prea devreme...
Eu, copilul sorții,
cu fluturii prinși în gene, desenez
vitralii cu emoții,
topind privirea care urca treptele.
Nu-mi spune cum doare tăcerea,
ce-și are locuința în suflet...
Vorbele, prea mici…
ContinuareAdăugat de constanta popescu la Noiembrie 22, 2017 la 1:00pm — 7 Comentarii
Ce să lași frumoasă toamnă,
ce să-mi pui în cale?
Doar petale și mirare
că mai vii la poartă...
Flori cu degetele ude îmi plimbă
amintirile prin nopțile lungi
care îmi usucă dorul.
Bunica îmi tricota ciorapi de lînă,
fetița desena castele pe oglinzi...
unde ești tu cu balanța…
ContinuareAdăugat de constanta popescu la Noiembrie 18, 2017 la 12:00pm — 10 Comentarii
Cineva se încalță cu pașii mei,
mi-i poartă prin colb,
îi șterge prin livada cu gânduri
și mi-i așază la ușă, să-mi fie gata de drum.
Eu mă minunez de ce nu
nu am plecat cu arca aceea în care
mai era un singur loc liber, destinat
nehotărâților...
ți-l cedasem ție știind că mă porți…
ContinuareAdăugat de constanta popescu la Noiembrie 12, 2017 la 12:00pm — 11 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor