Flori cu degete ude

[constanta popescu]

Ce să lași frumoasă toamnă,

ce să-mi pui în cale?

Doar petale și mirare

că mai vii la poartă...

Flori cu degetele ude îmi plimbă

amintirile prin nopțile lungi

care îmi usucă dorul.

Bunica îmi tricota ciorapi de lînă,

fetița desena castele pe oglinzi...

unde ești tu cu balanța

începuturilor păguboase

să-mi cureți frigul de pe masă?

Unde se roagă diminețile să nu moară inutil?

Pe care pernă să pun capul

și să nu mă ardă neputința

zborului,

eu, colecționar al boabelor de rouă?

Sfârșitul cu climă polară

decupează inimi de zăpadă albastră

și nu se asortează cu ochii mei...

pot doar să-ți dau lentile de contact.

 

 

[constanta popescu]

da, am înțeles,  am corectat! Mulțumesc NiKol MerBreM

[Nikol MerBreM]

"colecționar al boabelor de rouă" - frumos!

(cred că e "neputința zborului," şi  nu ""neputința, zborului," , adică fără virgulă între ele...)

Drag,

Nikol

[constanta popescu]

Mulțumesc dragii mei pentru rezonanță!

Am refăcut Ioan Lazăr da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Fără virgulă după păguboasă, neputința.

Cu virgulă după eu. 

Final frumos.

da Coza

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

unde ești tu cu balanța

începuturilor păguboase,

să-mi cureți frigul de pe masă?

Unde se roagă diminețile să nu moară inutil?

Pe care pernă să pun capul

și să nu mă ardă neputința,

zborului?

Nostalgii, regrete. Frumos și trist.

[constanta popescu]

Mulțumesc pentru popas și semn, dragii mei, e o onoare când mă citiți!

[Valeria Merca]

Prima strofă pare un prolog pentru destăinuirile care nu întârzie să apară...

Îmi place ideea de colecționar al boabelor de rouă? - în fapt, esența acestei poezii.

Drag popasul!:)

[Sofia Sincă]

Cu toamna prin amintiri... și a timpului cu dimensiunile lui. Amintiri revărsate în nostalgie.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[TACITUL]

Cu frigul pe  masă, toamna în ciorapi de lână...

J' Arrive! 

[Tudor Cicu]

...toamna vine la poarta fiecărui poet și cum văd la d-voastră, are ceva din tandrețea clipelor de demult. Și ne răscolesc amintiri prinse în acele „inimi de zăpadă albastră”. Poezie de notație, confesivă. Scrisă însă cu glasul frânt al dorului lăsat cu frâiele prea libere. (Semn de lectură)