Pot fi o ploaie albastră,
să spăl pământul și gândurile care tulbură somnul.
O ploaie personală cu care hrănesc poemul de la ziuă.
Pot fi o carte pictată, să descurce și să încurce destine,
doar să vrei să o deschizi
și o să fiu bucurie, vis lângă realitate.
Pot fi cărare sau autostradă...
ce alegi să fiu, fără obstacole pașilor obosiții...
zâmbetul soarelui ce-ți spală dimineața
gândul care-ți sărută ochii...
Spun doar că oamenii au uitat să iubească,
împrumută dragostea pe nevoi mărunte,
dau o îmbrățișare pe o cană de ceai...
Pot fi orice ai fi dorit să fiu,
dar sunt pelerinul acestei vieți, pe pământul
care arde sub noi neliniști...
sunt bucuria plecării la drum fără bagaj și hartă...
Adaugă un comentariu
Mulțumesc pentru lectură și aprecieri!
O poezie confesivă , plăcută.
dar sunt pelerinul acestei vieți,
călător prin timp...
Mulțumesc d-le da Coza
O poezie care sfidează „răcnetu' modei”, dar care place prin sinceritate.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE