Destin

[constanta popescu]

Pot fi o ploaie albastră,

să spăl pământul și gândurile care tulbură somnul.

O ploaie personală cu care hrănesc poemul de la ziuă.

Pot fi o carte pictată, să descurce și să încurce destine,

doar să vrei să o deschizi

și o să fiu bucurie, vis lângă realitate.

Pot fi cărare sau autostradă...

ce alegi să fiu, fără obstacole pașilor obosiții...

zâmbetul soarelui ce-ți spală dimineața

 gândul care-ți sărută ochii...

Spun doar că oamenii au uitat să iubească,

împrumută dragostea pe nevoi mărunte,

dau o îmbrățișare pe o cană de ceai...

Pot fi orice ai fi dorit să fiu,

dar sunt pelerinul acestei vieți, pe pământul

care arde sub noi neliniști...

sunt bucuria plecării la drum fără bagaj și hartă...

 

 

[constanta popescu]

Mulțumesc pentru lectură și aprecieri! 

[bolache alexandru]

O poezie confesivă , plăcută.

[gina zaharia]

dar sunt pelerinul acestei vieți,

călător prin timp...

[constanta popescu]

Mulțumesc d-le da Coza

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie care sfidează „răcnetu' modei”, dar care place prin sinceritate.

da Coza