Marile dureri sunt mute

[constanta popescu]

Îngerii nu sunt blonzi,

cu fețe de copil bosumflat,

când dimineața vine prea devreme...

Eu, copilul sorții,

cu fluturii prinși în gene, desenez

vitralii cu emoții,

topind privirea care urca treptele.

Nu-mi spune cum doare tăcerea,

ce-și are locuința în suflet...

Vorbele, prea mici artificii de bucurie,

nu te mai încântă,

dacă nu aprind rugurile începuturilor.

Singură exersez pașii maratonistului

și poate mâna întinsă

desena-va poduri peste dureri mute,

dincolo de toamnă

și îmbrățișarea va șterge anotimpurile...

[constanta popescu]

Refăcut, completat punctuația incompletă din graba de a vă arăta ce am simțit... Mulțumesc dragilor!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Pe lângă ce a semnalat Nikol, mai există undeva și două puncte de suspensie.

Am citit cu interes.

[Ion Lazăr da Coza]

Da, Nikol are dreptate.

da Coza

[Nikol MerBreM]

"mâna întinsă desena-va poduri peste dureri mute" - asta mi-a plăcut! 

(Cred că: fără virgulă între "întinsă" şi "desena"; în al treilea vers ar trebui un punct în loc de două; poate 'urcă" în loc de 'urca"; şi poate, virgulă după penultimul vers, nu sunt sigură.)

Drag,

Nikol

[Sofia Sincă]

Privind spre suflet cu elegie, dar sărăcuț liric. Există metaforă, dar cam palidă...

Însă am citit cu plăcere,

Sofi

[constanta popescu]

Mulțumesc J' Arrive!  Așa sunt eu!

[TACITUL]

Un text curat, destul de cuminte, dar care nu stârneşte acut interesul pentru lectură.

J' Arrive!