Între mine și tine,
aerul aprins șterge icoana
îndelung sfințită cu rugi
și destine copiate din cărți.
Cuprinde-mi fricile, arde-le!
În biserici fumul face cerere
lui Dumnezeu
să-mi lumineze zâmbetul.
Eu, jumătate lumină,
cuprind începutul indecis,
amprenta pasului pe treapta
unde șlefuiesc în taină șoapta
dintre un sărut și ultima îmbrățișare,
când știu că orice este posibil
între anotimpuri,
doar să-mi colorezi puțin diminețile
și să faci un casting pentru îngeri.
Adaugă un comentariu
Da, Dumnezeu e un punct de reper sigur și fix(chiar dacă nu-l poți repera în mod concret)! Mulțumesc pentru lectură Vasilisia!
Mie mi se pare nepotrivită interpunerea aceasta în cadrul rugăciunii.
În biserici fumul face cerere
lui Dumnezeu
să-mi lumineze zâmbetul.
Adică în afară de această frază, întreaga poezie se adresează direct lui Dumnezeu.
Frumos!
Mulțumesc Lazăr da Coza!
Ai dreptate Valeria, voi vedea cum o soluție bună.
Către profan sau Cer, mie mi-a plăcut ruga.
da Coza
face cerere nu sună prea bine la citit.
Îmi vine în minte citatul lui Paulo Coelho: „Omul trebuie să-și aleagă și nu să-și accepte destinul”. Observ că asta încerci să faci și tu în acest text. :)
Am citit cu plăcere
Frumos! Aşa să fie!
da, lui Dumnezeu singurul care nu dezamăgește!
Aș începe cu, hm!... Nu prea am înțeles cui vrei să te rogi: lui, adică vreun el sau lui Dumnezeu?! Le-ai amestecat, încât a devenit o rugă între credință religioasă și profan. De fapt spui că e ipotetic.
Deci, bazat pe presupuneri. Dacă zici tu...
Eu am trecut pe aici.
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE