Bate-mi în cuie dimineața asta

iubite, să nu fie niciodată zi,

să nu moară niciodată-n noapte.

Cât de puternică să fiu,

ca să nu mai  încep drumul

așteptând tainica dimineață

de dinainte de orice nu știam,

că oricum nu există și moare,

înainte de a fi seara vieții,

oricând o…

Cioburi de vis îmi sfâșie noaptea

aruncată în goana dimineților nude.

Lipesc abia frânturi de clipe

și mă trezește dorul neîmplinitei

dorințe de a mai fi

roua dornică să-ți spele fața

întoarsă spre trecut.

Dacă am coji anii spulberați

în goana trecerii,

cuibar de vise…

Eu sunt coplilăria desculță,

pierdută

în pasul rece al serilor nedecise

să treacă spre noapte.

Sunt fulgerul viu,o intersecție

a gândului și suava amintire…

care-și cere plata

pentru reverberarea ecoului de sentimente

răvășite.

Poezia abia născută, oglinda…

De ziua poeziei, în patria

Limba Română,

în care a clădit poetul citadela,

peste vremuri și oameni,

eu umilul urmaș de scrib mă

încumet să cuget

 și să mă înțelepțesc.

De ziua ta poete, o clipă

lumea s-a oprit

într-o pioasă reverență, așteptând.

Numic nu mai…

Lacrimile mele,

 ploi de gânduri sinucigașe.

În preajma morții poezia

a plecat smerită, că nu poate

găsi taina întoarcerii,

unde toți eram suficienți

într-un atom.

De la protozoare încoace

dezvoltăm ciclul sorții,

și nu știm dacă suntem ce trebuie,

nici până…