Începe timpul să ne cearnă

Şi simt plecarea ca pe-un ghimp

În cel de-al cincilea-anotimp,

Cel nenumit, de după toamnă.

Plasându-mă în contratimp,

Nu voi să cad în disperare

Şi mă întreb: Cum sună, oare,

O rugă către-un anotimp?

Bonjour stimată Doamnă Toamnă

Cu frunza-n vânt şi iz de fân,

Nu mă plasa, rogu-te, în

Banala rimă „Toamnă-Doamnă”

Îmbracă-mă-n culori deschise,

Dă-mi printre…

 Citeşte gândurile

 încă nepătrunse,  

 şoaptele lor se întorc

 fără cuvinte apoi

 pleacă în ritmul ploii  

 strigând liniştea  

 împrăştiată de vântul trist.

 Trăind într-o amară  picătură

 lovind cu respiraţia

 camera goală din suflet

 scrisoarea inimii se scrie  

 prin labirinturi ocupate  

 de şoapte pierdute  

 în ochi îngenunchiaţi.  

 Întotdeauna dincolo de apus  

 noaptea…

 Linişte acum.

 Ciudată,  apăsătoare linişte.

 Veşnicia curge tăcut

 între timp şi viaţă.  

 Fug. În mine...  

 şi invers merg înainte;  

 mă tem, în inima

 împăturesc scrisorile  

 adevărului meu,  

 spaţiul dintre minte

 şi inima: lumea...  

 a mea...nesfârşită.

 Neaşteptat, liniştit

 şi frumos e sufletul meu,

 unic şi poate

 ALTFEL...

Ia-mă în brațe

și rămâi așa, cu gropița prinsă-n părul meu

să nu mai sângereze cerul în apă 

să rămână toți melcii

în casele lor 

și frunzele să se întoarcă pe crengi

să se prefacă în verde

valea aceasta arămie;

nu spune nimănui că mama

merge pe-un drum fără umbră

rămâi așa

ascuns la…

                         Dorind

                         să mă cunosc mai bine,

                         am siluit-o

                         cu semne de întrebare.

                         Am supus-o

                         în infinite modalităţi

                         tirului… de întrebări.

      M-am lăsat pradă uitării

      Uitând cum de uitare

      Am uitat cine sunt.

Vreau ca să-ţi cer tăcerile-napoi

şi să le-ascund sub pernă uneori,

să pun al ploii murmur între noi

şi printre gene-n gând să te strecori.

Să te privesc vorbindu-ţi în neştire

de vântul zăvorât între-amintiri,

pe unde-a-mugurit prima iubire

şi-a înflorit cândva-ntre despărţiri.

Nu-ţi cer miresme la-ntâmplare

atâtor ani ce tu mi i-ai răpit,

lăsând în clipe semnul de-ntrebare

şi sufletul ce-n trup s-a…

De-a Apa şi Focul

Vino să te-nvăţ un joc:

Eu sunt APĂ, tu eşti FOC;

Să n-ai teamă când te-ating,

Jarul inimii ţi-l sting.

Când o să cobor în valuri,

Să-mi arunci scântei pe maluri,

S-aprinzi focul dorului,

Eu să sting văpaia lui.

De mi-i auzi, din unde,

Cu căldură îmi răspunde

Şi-apoi să plutim uşor,

Tu în fum şi eu în nor.

Dacă n-ai înţeles…

În seara asta închisă

în neantul ochilor

plimbându-și iluziile

pe muchii tăioase de gând

îmi vezi cuvintele

îngeri trăind în întuneric

sorbind de pe buzele

copacilor răsăritul

șoaptelor ascultând

muzica toamnei?

Aripi deschise când luna

își oglindește sufletul gol

în frânturi de lumină

îndrăgostită de sunetul valurilor,

zborul lor se întoarce din

povestea zâmbetului pierdut

în îmbrătișarea liniștii…

 …

Și codru

și balta

– balta nebună cu stuf cât sahara –

povești cu lotri ascund…

 …

Sunt aproape cinci ani

de când sunetul cuielor

îmi răstignea ultima dorință.

Ți-am încălzit mâinile

am promis să te duc cu mine

în vers și culoare,

să te port prin toate anotimpurile.

Ai intrat de atunci în sângele meu,

în strânsoarea inimii

pastelul tău trăiește în mine,

nu știu când pictezi tu,

când scriu eu

și toate cuvintele

se îmbracă în acuarelă.

24 Sept 2013

grafica aparține tatălui meu, Mirică…

mă săruți sfâșietor

până în neuronii mei bezmetici

însă o faci cu revolverul

pe tâmpla mea

îmi șoptești romantic Neruda

fredonezi aprinsă Piaf

dar semnezi ultimaturi mie

cu stiloul lui Bin-Laden

te dezbraci languroasă

cu ochii-ți mânăstiri

în flăcări

dar ai degetul pe trăgaci

mă dorești

până la neființă

strigi

mai tare

decât clopotele din rai

iar eu…

Când e noapte ca acum

și ascult Chopin

cu lumina stinsă

respirația copilului meu

suflă peste mine viață

deși e mai

și toate zilele sunt ale mele

doar una plouă peste mine

și tresar bujorii

în tabloul meu orele se destramă

fiecare umbră

poartă chipul tău 

ca un pui de…

te-am pierdut printre iluzie și adevăr

zâmbeam în singurătate

tu ochiul timpului priveai

un eu

un noi

fărâme din obeliscuri pictate de inocenți

glasuri ce se adăpau la note minus ale cheii sol

note ce îmi sfarâmă lacrimile sufletului

uneori mult prea înalte pentru mine

mă retrag în cochilie

știu că privești

irișii ți se inundă în patimile trupului

acolo unde-ți sunt azi

mâine

mâine

va fi și pentru tine…

                         Sunt dat în urmărire

                         pentru asasinare de vise.

                         Mă voi preda singur,

                         nu mai suport

                         să nu pot fi prins.

                             Nu mi-am vestit

                             venirea pe lume cu lacrimi,

                             mi le strivisem

                             una câte una

                             în templul fericirii.

                             Erau momentele

                             în care puteai citi

                             în ochii mamei

                             sărutul de…