beție cu boabe de suflet

[bolache alexandru]

m-am îmbătat 

cu ambrozie

iartă-mă Doamne

sunt doar un cărăuș 

car dintr-un suflet 

într-o gaură neagră 

fire de speranță 

le amestecă duhovnicul 

cu picaturile de rouă 

cuvintele înlocuiesc la cină 

desertul 

dacă se îmbată mesenii

iartă-i Doamne

în loc de vin

am pus poate 

prea mult suflet 

ori poate versurile mele

s-au strecurat 

ca printr-o sită 

într-un alfabet  

care încă îl așteaptă 

pe Champollion 

 

 

[bolache alexandru]

Mulțumesc mult, Chris! Mulțumesc domnule Grig!

[Chris]

în loc de vin

am pus poate 

prea mult suflet 

ori poate versurile mele

s-au strecurat 

ca printr-o sită 

într-un alfabet  

care încă îl așteaptă 

pe Champollion - mi-au placut mult imaginea si ideea

frumos...

[Grig Salvan]

Am putea spune că „beția are multe fețe”. Asta apropo de adagiul care spune că „iubirea are multe fețe”. Aici e mai degrabă o beatitudine, o euforie a bucuriei de a trăi, dar mai cu seamă de a oferi.

[bolache alexandru]

Muţumesc, Monica!

[Monica Pester]

Biiiiiine, Alex !

Splendid !

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentariu domnule Mihai! Lisia, mă bucură comentariul tău!

[Vasilisia Lazăr]

M-am îmbătat și eu din boabele tale de suflet, Alex. Bun poem, bine dozat! Ai niște imagini foarte bune, de la început până la sfârșit, ar trebui să citez aproape tot și nu are rost. Rămâne doar să te felicit.

[Mihai Katin]

dacă se îmbată mesenii

iartă-i Doamne

în loc de vin

am pus poate 

prea mult suflet    da,poetul  trebuie  sa aiba  macar  o  farama  de har   nu  poate  sa cante  la  o  lauta   muta,nu  poate  fi  neintelesul  chiar  daca  la Dumnezeu   toate   au  intelesul  lor  poemul  are  uneori  nevoie de magia  hieroglifelor...

[Stanescu Valentin]

Frumos spus: ’’sunt doar un cărăuș / car dintr-un suflet / într-o gaură neagră / fire de speranță’’. Iată un adevăr trăit în fiecare clipă a vieţii.

[bolache alexandru]

Mulțumesc, Ada!