RUGĂTOAMNĂ

[adelaida mateescu]

Începe timpul să ne cearnă
Şi simt plecarea ca pe-un ghimp
În cel de-al cincilea-anotimp,
Cel nenumit, de după toamnă.

Plasându-mă în contratimp,
Nu voi să cad în disperare
Şi mă întreb: Cum sună, oare,
O rugă către-un anotimp?

Bonjour stimată Doamnă Toamnă
Cu frunza-n vânt şi iz de fân,
Nu mă plasa, rogu-te, în
Banala rimă „Toamnă-Doamnă”

Îmbracă-mă-n culori deschise,
Dă-mi printre riduri zâmbet fin,
Adie-mi boare de senin
Şi-n sufletu-mi parfum de vise.

[adelaida mateescu]

Ma simt onorata de atentia acordata poeziei mele pe care m-am decis atat de greu sa o postez.

Stiu ca "nu-i usor a scrie versuri"

[Sofia Sincă]

Superb! Al cincilea anotimp, este cel al poetei... Cel pe care îl zămisleşte în minte, apoi în vers.

Poezia este o încântare, de la rugă la fragil, sentimental şi romantic.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[adelaida mateescu]

Desi graficiana, incerc sa ma exprim si in poezie.  Incurajarile, dar si observatiile voastre, ma ajuta.

Va multumesc tuturor.

[Ion Lazăr da Coza]

După toamnă, sigur vine iarna. Dacă toamna e lungă, la țară, i se spunea „vara fetelor bătrâne”. Sigur, autoarea s-a referit la un altfel de anotimp - metafizic.

O poezie ușor ludică, luminoasă.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Mie ritmul la acel vers îmi pare în regulă, iar „ghimp” poate fi luat ca o licență poetică. E poezie clasică și se admite.

Mi-a plăcut mult.

Felicitări, Adelaida! O toamnă optimistă, toamna ta.

[Gabriela Grădinariu]

Cu adiere de senin ne-ați atins sufletul. O plăcere!

[talpos silvia]

Bonjour ,stimată doamnă!

ne-ai îmbrăcat chipul cu-n zâmbet drag versului .

[Chris]

Frumos doamnă Adelaida, mi-a plăcut mult şi titlul :))