Și-as fi putut să-ți fiu uitare

de n-aș fi fost

iertare de blestem

și sâmbure de vânt

sau chiar cunună

din mărăcini și umbre

ori început de ghem 

oooh

ce mă  dor

regretele

din stelele

ce ți le număram în păr

azi este viitorul

ce nimeni nu l-a vrut

coșmarul

ce te-arunca

atunci

la pieptu-mi să te strâng

trecutul

se ascunde-n muguri

și-un…

 era o clădire
 cât un vis de copil
 cu vârful ei
 atingea speranța
 învelită
 în petale de trandafir
 și cu ferestre
 de îndoială
 acolo veneau
 uneori
 poeții
 să asculte poeziile
 sclavilor îmbrăcați
 în stofe de lux
 torna torna împărate
 strigau păpădiile
 sub copitele fine trecute

 pe la un salon

 cu blazon

e tare trist aici

la tine

e pustiu

și-mi pare

că și copacii

se-ndrăgostesc târziu

și ninge în zigzag cu mirodenii

pe soarta ce o desenaseră ieri zeii

e tare trist aici la tine

e pustiu

doar părul tău împarte

în deșert vedenii

la care se închină

tainic

dumnezeii

un crocodil

licențiat

în vise incomplete

vindea o piele chinezească

drept poșete

m-am așezat…

ai rătăcit ninsori în părul ce-am iubit

și-ai cheltuit dulceața pe-un ghimpe cu venin

ești piatra călătoare ce pleacă la cerșit

o lacrimă de ghiață într-un pahar cu chin

uitarea e balsamul ce-mi mângâie obrazul

mi-ai dat să gust amarul din grebla altui zar

pocal  îmi este crezul dar nu pot trece pragul

înlănțuit pe vasul lipsit de orice har

oh blândă-mi pare moartea sălbatică trăirea

în lipsa-mbrățișării ce am…

Sunt atât de însetat

încât pământul…

Albie de mir –

Mândra vrea să mă însor

Iar cântă mierla

plătim tribut și poate n-o să crezi

o brazdă ne străbate ne-nfioară

când pentru lacrimi am rămas burghezi

răstălmăcite gânduri vor să doară

tu vii cu apeducte pe obraz

în inimă rugina se strecoară

luceafărul pe boltă nu-i mai breaz

ca licuriciul ce străluce-n seară

paharul de pelin e ofertat

de sânziene în acorduri goale

sunt lăutarul care a uitat

să cânte pentru cele trei parale

s-au vorbit trei buruieni

printre țoale de mireni

la apusul murelor

și scuipatul stelelor

să răsară dimineața

când luna-și-ntoarce fața

într-o raclă adormită

pe ramură putrezită

să smulgă sărutul tău

dintre labe de dulău

însă ziua clocotită

cu sictir împodobită

s-a îndepărtat grăbit

și-am ajuns la asfințit

(amândoi am consfințit)

că buzele-ți austere

sunt scăldate-n vin de fiere

sabia unui răsărit
îmbracă armură strălucitoare
zumzetul străzii
strigă dincolo de termopane
vinovat domnilor jurați
poetul e vinovat
dacă soarele a răsărit
el e singurul vinovat
din rucsacul lui
speranța
a coborât
și așteaptă
la semafor

eram singurul cosaș
pe o pleoapă de trei lacrimi
șanțurile picurau răsărituri
îmbrăcate noncolor
tabloidele se topeau
țurțuri sub abur de real
murmur de crini
în șoapte de crez
ambele comandate
aperitiv
servitoarele

pe coji de nucă
sunt în genunchi

capul și coada
alfa sau omega
scrumul
fumul
amintirea
visul
și curcubeul cu filtru
din surcele de vânt

trimisese salahorii

să construiască un nou anotimp

dar aveau visele uzate

purtau la piept

ultimul sărut al zorilor

pe umeri aveau

sălcii care plângeau pe obraji

doar în mâini duceau

niște inimi bogate în amintiri

totuși continuau

să scoată la suprafață

dintr-o primăvară primul sărut

dintr-o vară prima strângere de mână

dintr-o toamnă o plimbare

sub ploaie de frunze

din iarnă…

inelul are colțuri
dar la călușari
cântă mutul

cioplind o melodie
cu unghiile unui nor

e viscol
soacra luminii se-aplecă
și votează cu două bile
ambele  gri

ursul se uită la ceas

prin ochii lui

te invit la un ceai draga mea
ia un loc pe un nor de zăpadă
când șacalii din corn vor suna
noi vom face din versuri plămadă

la o masă ovală vom sta
mai apoi ne-om plimba pe o stradă
recunoaște că-i tot vina ta
sunt luceferii iarăși dovadă

fii străină fii tot ce nu vreau
eu voi fi ce nu vrei niciodată
ei vor spune că totuși erau
arahidă în vers ciocolată

avea o mână cu șase ochi
și o fustă avea
dintr-un zer de lumină
în mijlocul furtunii
ca un fulger era
dar focoasă cu țepii de tină
mai avea și trei sâni
în două cuiburi de jar
și-un sărut fără pic de rugină
poate alții sau unii
înțelegeți ce zic
o bârfeau la cafea sau la cină
însa toți o iubeau
uneori chiar pe rând
când afară era zi senină

veniseră toate stelele

să se odihnească

în părul ei

erau obosite

să tot strălucească

noapte de noapte

și se odihneau în sfârșit

pe un pat de șoapte

răvășit de țipătul amurgului

oamenii nici nu observaseră

pentru că ochii ei

pe cer

lângă lună erau

atunci a venit un bătrân

și la toți le-a spus

vedeți oameni buni

sunt doi luceferi

priviți spre cer

prin ochii unui copil

doi sunt acum

ca…

într-o gară o bătrână

numără luceferii din părul nepoatei

n-are nimic din spinii trandafirului

și îi numără domol cu răbdarea

pe care o are luna

când învelește îndrăgostiții

sosește un tren

neanunțat de nimeni la microfon

sub pânza kaki se văd țevi de tun

ea se uită mirată

au venit americanii

spune în gând

și continuă să numere astrele

de parcă nu ies la număr

un cerșetor se uită la ea…

nu fi tristă iubito

amurgul e cearcăn

răsăritul e gol

mersul tău fistichiu

roți dințate știrbite

pe cărarea-împletită

între roz și-antracit

sunt iluzii pierdute…

castelul tău (mare sărată)

avea în loc de ferestre oaze de apă dulce

un corsar te invita la duel cu razele lunii

tu ai oricum platoșa aceea de argint

dăruită la naștere de Apollo

dar evitai diplomatic

spuneai că semiîntunericul e ca liberul-arbitru

dansatoare pe sârmă la înălțime

fără plasă

agățate în undițe

șoaptele  

îmbrăcate sumar

doar în voal de cleștar

priveau  spre jilțul din spatele…

sunt buruieni multe

mă Gheorghe

multe buruieni sunt

acum că a venit iarna nu se vede nimic

dar ele sunt acolo

ca niște promisiuni regale

la primăvară le dau lujerii

cum le dau bebelușilor dinții

mai întâi te mușcă cu gingiile

dar când trec dinții de lapte

și le dau colții

rămân răni adânci

la fel și cu buruienile din grădina asta

dacă vrea tehnocratul le vede

dacă nu

nu

că…

ruleta se învârte

se oprește

și spui cu ciudă

fără un cui n-am luat păpușa

a naibii păpușă

s-a ascuns după un cui

pierzi

ce n-ai avut niciodată

dar uneori  pierzi

fără să râvnești câștigul

uneori pierzi un portofel

și-ți pare rău

capăt de lume

și totuși zici ducă-se

doar când pierzi un prieten

zici

al naibii cui...

și vine unul

mai cu picioarele pe pământ

și-ți…