O plecare… Vaier de şine,

Drame ce schimbă destine,…

S-au revărsat lumina

Şi cerul peste noi,…

Pe prichiciul de la sobă

Două mâţe stau de vorbă…

Prin satul meu de altădat’

Dintre cei dragi s-au mai rărit…

Acelaşi e dar s-a schimbat

Şi-mi pare tare pustiit!



Au rămas drumuri uitate

Printre casele bătrâne,

Amintiri, vorbe deşarte

De la cei plecaţi în lume.



S-au ridicat şi case noi

Care la fel sunt de pustii…

Pline-s şi ele de nevoi

Şi de aleanul de copii!



În praguri vesele odat’

S-au aşezat tăcerile,

Iar cei ce încă n-au plecat

Cu greu îşi duc…

Plâng cântările prin crânguri…

Alergăm către un timp ce ne cuprinde

Venind de nicicând, de niciunde,

Navigăm printre site-uri şi umbre

Către zile tăcute şi sumbre.

Trăim într-o lume nebună

Unde rutina devine stăpână.

Dăm din coate prin marile aglomeraţii,

Ne-mpingem şi ne răstim unii la alţii,

Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie

Şi aşa, tot mai des, ne facem viaţa greoaie.

Ne avântăm în bolizi pe autostradă,

Renunţăm la tot ce e sfânt,

Uităm că suntem…

S-a mai aprins o stea

Printre atâtea altele din cer;…

Am plecat iarăşi haihui

Pe uliţa dorului

Şi-am ajuns pe înserat

Tot pe uliţa din sat!

Codrul iar a-ntinerit

Şi iarba a înverzit,

Numai eu oftez de zor

După ani ce trec în zbor!

Cântă mierla în grădini,

Vântul fluieră prin…

Să dăruieşti din lutul învăţat să zboare

E doar crâmpei din astă viaţă trecătoare;

Visul unei cărţi nu va să se-mplinească

De nu lasi zborul să-nveţe să citească.



Din plămădiri dospite dai viselor speranţă

Şi soarele dezmierzi în fiecare dimineaţă;

Un rost îşi va găsi întreaga-ţi plămădire

Dacă din începuturi vei semăna iubire!



Dar de începi călătoria cu înverşunare

Şi treci prin viaţă călcând la întâmplare,

Visul de zbor spre…