Mereu voi fi cu voi

[Răduță If. Toader]

Mereu voi fi cu voi

In memoriam Ion Lazăr da Coza

 

Vremelnicii aleargă pe prundurile albe,

păcatele s-au dus zburând ca niște ciori, 

îmbălsămat văzduhul de crizanteme dalbe

străfulgeră simțirea și-o umple cu fiori. 

 

În aerul zăpezii a amuțit tăcerea,

din cornul lunii curge un tremurat suspin

în Munceluș, pe muche, redeșteptând uitarea

ce-a ațipit pitită sub rădăcini de pin.   

 

Din tainice cotloane de vremuri ferecate

se rup timide umbre în palide culori  

dezvăluind sporadic pe cei plecați departe,

în marele albastru de dincolo de nori.                                 

 

Un zbor de păsări albe mi-ngână necuvântul,

îmi țiuie tăcerea, se zbate în urechi;

furnicături și spaimă îmi e acum alintul  

pierduților în noapte, de-a pururi neperechi.

Nu știi ce se ascunde sub măști de sânziene,

arareori transpare un nume-abia șoptit

rememorând hieratic, străfulgerări vrâncene,

ce-au ars în lut iubirea și-n stele s-au nuntit.

 

Adie vântul rece croindu-și ferm cărarea,

ți se strecoară-n tâmple iernaticul șuvoi

silabisind rafale ce-ți taie răsuflarea:

- Sunt Lazăr...

          - Sunt da Coza...

                   - Mereu voi fi cu voi!

 

(concurs ed a II-a, premiul al II-lea, apr ‘22)

[petrut dan]

Un poem cu temă, dar cu atât mai mult de apreciat pentru reușita sa lirică, deosebit finalul, stimă!

[Grig Salvan]

Emoționant poem evocator.

[bolache alexandru]

Frumos omagiu adus unui mare poet!

[Monica Pester]

Răscolitoare versuri de omagiere.

Un OM devenit prezență veșnică în sufletul celor ce l-au iubit.

[Vasilisia Lazăr]

A nins pe Munceluș și e viscol. Printre rafale, parcă aud glasul lui Ion. M-ați răscolit. Tulburător poem! Vă mulțumesc din suflet! 

[Ada Nemescu]

Amintire veșnică, precum versurile grăitoare!

Dumnezeu să-i țină sufletul în lumină!

[Gabriela Raucă]

Impresionante versuri!

Amintirea să îi rămână vie și să îi purtăm mereu adâncă prețuire marelui om de cultură Ion Lazăr da Coza!