Clipă suntem

[C.Titi Nechita]

Alergăm către un timp ce ne cuprinde
Venind de nicicând, de niciunde,
Navigăm printre site-uri şi umbre
Către zile tăcute şi sumbre.
Trăim într-o lume nebună
Unde rutina devine stăpână.
Dăm din coate prin marile aglomeraţii,
Ne-mpingem şi ne răstim unii la alţii,
Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie
Şi aşa, tot mai des, ne facem viaţa greoaie.
Ne avântăm în bolizi pe autostradă,
Renunţăm la tot ce e sfânt,
Uităm că suntem doar secundă
Şi trecem nepăsători pe pământ.
Ne amăgim cu clipe de feerie
Ce trec peste noi ca un vânt
Şi uităm să dăruim bucurie
Celor ce-au fost, celor ce sunt.
Uităm de prieteni şi chiar de duşmani
În goana nebună după averi, după bani
Şi pierdem odată cu-acestea dragoste, iubire şi ani.

[C.Titi Nechita]

Asta este d-na Sofia! Bravo! Iată că se poate face un comentariu ca la carte, iar pentru asta trebuia să vin eu  ,,un fite-cine” care să vă ,,zgândăre”. Spuneţi acum sincer câte versuri sau rânduri de proză nu aţi citit pe-aici sau pe alte site-uri literare până acum de o calitate poate mai slabă decât ce am postat eu şi la câte dintre ele s-a facut un comentariu pe măsură?Să nu-mi spuneţi că d-stră aţi făcut-o! Poate nu aţi vrut să descurajaţi şi ia-ţi tratat aşa cum aţi făcut şi cu mine la început. Nu sunt eu în măsură să va judec pentru că nu sunt în cunoştinţă de cauză. Părerea mea este că aşa cum aţi făcut-o acum ar trebui procedat mai departe cu toţi spre binele culturii şi poate în aceeaşi măsură şi spre binele celui ce scrie. Sincer vă spun că am citit destule rânduri chiar publicate pe suport de hârtie care nu aveau nici-un Dumnezeu şi cred că aţi întâlnit şi d-stră destule. Nu vreau să mă gândesc de ce şi cum au ajuns până acolo. În sfârşit, de consideraţi ca v-am ofensat cu ceva prin atitudinea mea îmi cer scuze, dar aceasta este părerea mea şi voi continua să citesc astfel de comentarii cu mare interes atâta timp cât nu ve-ţi deveni subiectivă. Deocamdată sincere felicitări!

Cu stimă, C.Titi Nechita!

 

[C.Titi Nechita]

Mulţumesc frumos de rezonanţă, d-na Gina!

[C.Titi Nechita]

D-na Lazăr, d-le Lazăr vă mulţumesc de trecere şi semn!

[Vasilisia Lazăr]

Semn de trecere,

[Ion Lazăr da Coza]

Nu mi-ai spus nimic nou - nici din punct de vedere artistic/literar, și nici ca mesaj.

da Coza

[gina zaharia]

Da, clipă suntem! Toți muritorii simt asta, fără excepții.

[Sofia Sincă]

Mesajul poemului se referă la stări sociale, cotidiene, dar dezarmant de convenţionale. De fapt poezia este o versificaţie simplă. Titlul reprezintă concluzia temei. Textul nu respectă nici una dintre formele poeziei: nici a versului clasic şi nici al celui alb.

Primele patru versuri sunt clădite pe o construcţie aderentă la poeziea clasică, cu rimă simplă împerecheată, dar care nu respectă ritmul.

Urmează două versuri, concluzionale în acelaşi mod. Următoarele nu mai rimează de nici un fel. Ele se potrivesc doar prin pluralul cuvintelor. Cele ce continuă textul sunt cele mai banale versuri. Chiar dacă autorul doreşte să facă o analogie prin metaforă, nu i-a reuşit, din punctul meu de vedere. Nu înţeleg cât de greoaie poate fi viaţa într-un tramvai. El, acest mijloc de transport rustic şi romantic este doar un simbol al vremurilor, un purtător al fiinţei prin timp şi loc, de moment. E chiar plăcut să priveşti viaţa din tramvai, meditând. Desigur dacă găseşti şi un loc pe scaun.

Următorul aşa zis vers este complet separat nu face pace cu nici un altul, nici chiar cu al treilea luat la rând, că doar terminaţia în dă, nu spune nimic. Nici vânt cu sunt nu rimează, despre ritm, la fel nu putem să-l încadrăm într-o poezie clasică.

În ultima parte a textului se pun concluzii pertinente din punct de vedere social, dar nu şi liric.

Despre autor nu ştiu nimic. Cunosc doar aceste trei poezii postate în site. Din cele spuse de dânsul, într-un mod de a se disculpa este faptul că scrie doar pentru sufletul propriu, fără pretenţia de a se crede poet. Însă atunci când expui creaţia şi nu o ţii în sertar, o expui pentru a fi citită şi comentată. Nu este târziu să-şi cizeleze creaţiile, să se decidă sub care formă doreşte să creeze: spre cea clasică sau cea cu vers alb. Să studieze prozodia poeziei clasice şi să-şi introducă versul acolo, iar dacă doreşte versul alb să se înarmeze cu metaforă aleasă, bogată, impresionantă.

Cu stimă!

Sofy

[C.Titi Nechita]

Mulţumesc frumos de rezonanţă, d-na Marinov!