Jalnic buciumele…

[C.Titi Nechita]

Plâng cântările prin crânguri
Poleite cu zăpezi,
Se-aud clopote în ceruri
Şi versete de aezi.

Lacrimile curg broboade
Pe sub cerul prigonit,
Flori, coroane în pleiade
Însoţesc cântul cernit.

Jalnic buciumele sună
Răscolind durerile,
Cânturile se adună
Să-şi plângă starostele.

[C.Titi Nechita]

Sunt departe de versurile lui Alecsandri, d-na Ana, dar vă mulţumesc frumos pentru analiza şi plasarea cronologică scurtă şi la obiect.

[C.Titi Nechita]

D-na Sofia, având în vedere că aceste rânduri au fost scrise ca urmare a unui moment tragic, tocmai pentru a fi ca o aducere aminte, pentru a accentua acest sens de de aducere aminte m-am folosit de acest mod ,,arhaic” aşa cum spuneţi d-stră de a mă exprima care mă plasează în secolul al XIX-le după cum a punctat d-na Ana.

Dacă e să progresăm trebuie neapărat să ştergem trecutul?!

Mulţumesc frumos de popas !

[C.Titi Nechita]

D-le Lazăr, versetul poate fi şi un paragraf dintr-un text literar nu neapărat religios.
Punctele de suspensie în cazul de faţă marcheaza o întrerupere a gândului, a vorbirii, lipsa unui predicat dacă vreţi sau pur şi simplu nu vreau să-mi duc la bun sfârşit gândul.
,,cântările “ din prima strofă sunt trilurile păsărilor;
,,cântul cernit” - bocetul, plânsul;
,,cânturile” din ultima strofă sunt artiştii, cântăreţii de muzică populară pentru că ,,starostele’’ nu era alta decât Marioara Murărescu.
Acum judecaţi dacă eu ca ,,orice vajnic român’’ am zis : ,,Las’ ca merge şi aşa!’’, iar dacă nu corespunde anumitor standarde nu e supărare dacă ştergeţi postarea.
Toată stima!

[Ion Lazăr da Coza]

Şi versete de aezi.

VERSÉT, versete, s. n. Fiecare dintre paragrafele, de obicei numerotate, în care sunt împărțite unele texte religioase și care au, în general, un sens de sine stătător.

Nu știu dacă versetele (religioase) sunt scrise/rostite de aezi.

Titlul: Notă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este un fragment din primul vers (începutul său), ori constituie primul vers! În cazul de faţă… nu e cazul! 

Folosești cuvinte din aceeași familie (cântările \ cântu \ cânturile, de ex.) care dau impresia că ai avea vocabular sărac.

Firește, noi am făcut câteva remarci. Tu, ca orice vajnic român, o să zici: „Las' că merge și așa!”

Bucurii.

da Coza

[Sofia Sincă]

Versuri elegiace în ritm popular şi cu motiv asemenea. Totuşi aici se respectă ritmul şi rima, mai puţin ultimul vers care pierde prin accent. Tema... vetustă, compoziţia la fel.

În poezie este de preferinţă şi liric ca substantivele să fie folosite nearticulat. La tine este exact invers: cântările, Lacrimile,  cântul,  buciumele, durerile, Cânturile, starostele. Acestea dau nota de arhaic şi aproape agasează. Ideea este că totul în lume, în timp progresează. De ce să ne întoarcem la Alecsandri, cum a sups şi Ana şi de ce să nu revoluţionăm versul.

Dar am citit cu plăcere!

Sofy