întindeam durerea până la lună și înapoi

 mă voia

 ardea

 așteptam să mă întrebi

 dacă mi-e frig

 să-mi învelești umărul

 cenușiul privirii

 zâmbesc

 durerea o adopt ca stindard al supraviețuirii

 al respirației

 al gândului întors veșnic spre lobul urechii stângi

 acolo rătăcesc carnea vie a cordului

 iar și iar

 ...nu simți

 zeii dictează

 cine se procopsește cu un…

 de marți

 e tot mai învăluitoare

 infinitatea înfloririi  

 îi îmbrac haina largă

 largă

 ca inima să aibă loc să crească

 nebună

 bună

 rezemată de șoapta  petalelor

 desculță 

 despletită

 urmez cărarea bătătorită de atâtea încercări

 renunț la trup

 precum își pierde muntele duritatea

 până la flori să fii numai tu

 peste urmele ultimelor respirații 

 de parcă m-aș hrăni din…

Sunt albastrul cel mai aproape de tine,

rugăciunea ta îmi este destinată,

îmi faci punte din ganduri?

Eu, aşa simt pentru tine!

Când cerul îşi întoarce spatele,

stai lângă mine pe aceeaşi câmpie,

mă priveşti când eşti părăsit?

Eu, aşa simt…

s-au lipit de trup

chiar nu vezi că sub rana buzelor

cuvintele au început să șovăie

iar sfârșitul își caută început

 

aștept…

dar

cum voi şti

dacă această zi este şi a mea

sau dacă memoria acestor rânduri

îşi va întinde paleta de culori

peste desenul unor vase arse

ochii sunt…

este acesta care se îngroapă în unu

fără de reguli

nu vezi

adevărul este pana vântului

nuanțele nu seamănă cu nimic

nici cu focul

nici cu nisipul

naufragiază acolo unde sentimentele mor

în jocul acesta mi-e groază să deschid ochii

mi-e groază să dezlipesc buzele

nu știu dacă dau de nisipul Saharei

sau de lăstari fără început

joc parșiv

nu ești zeu

nici inălțare

nici…

privesc mărul

exist

o să spui

- și ce dacă

dacă vreau

Sahara va fi apă

zâmbești

vreau să trăiesc și toamna

care înflorește caișii

-e nebună

hei…

iarnă

sub pleoapa dreaptă

toamnă

stau în praful magic al verii

unde-și revarsă lumina bătăile aripilor

mă reazăm de cuvinte rotunde

iar ele îmi…

îți dau un bănuț

când o să știi că mori din iubire

două zile din una

când vei ști să ieși din cubul tău minuscul

o zi din două

când vei trage cu un gest încetinit de capătul pădurii

până la lună și-napoi

vei primi doi bănuți

să privești umbra

dalb vrăjitor

care te urmează tăcută

să-i dezvelești umărul

sub care inima scrie

cu cerneluri de sânge

povești

dar…

nu doar să-ți aud vorbele

ci pentru a-mi încălzi odaia

culoarea atmosferei e liniștită

scăldată într-o frumusețe lăuntrică aproape palpabilă

am uitat din cuvinte

dar

nu am pierdut nimic din influența păcii

adâncurile ei au sfărmat coaja gândirii

nu voi putea scăpa

nici nu vreau

cu drumurile noastre suprapuse

ceasurile trec peste creștetul pădurii

într-un dans

în care balerina șoptește…

că acest zbor este amăgire

 știu

 dar nu-i pot rezista

 este prima dată când ploaia vine îmbrăcată-n alb

 până și gândurile-i sunt albe

 privește clipa ce frumos întinerește sub fiecare atingere

 când prinzi și tu de ea

 una din jumătăți va rămâne să scoată apa din dogoarea nisipului

 următoarea este departe

 dacă există

 sunt o Fata Morgana din stânca nădejdii

 îți piaptăn câlții ninși

    trupul…

scris în pietre pe nisip

 marea este un loc din care privești cerul

 iar scoicile

 sunetul la capătul căruia pot să ajung mereu

 nimeni nu-mi simte lipsa

 dorm de ani în crengile mărului

 anotimpuri desenându-mi pe piele 

 incantații

 coji

 nimeni nu-mi vede lipsa

 în fiecare scoică las răvașe

 și cu un gest alene

 le așez în nisip doar în partea stângă

 unde cordul lasă bătăile mai dese

 mai…

ce frumos cântă

 știu că o auzi 

 ne sincronizăm perfect pașii

 nu știu cere mai mult

 …iertare

 fiecare atingere a gândului

 deschide alte porți

 chiar și porțile tăcerii

 poartă chipul tău

 eu nu sunt Dionis

 spuneai

 nici eu Sheherezada

 dar suntem scânteie în ceața ultimului fruct

 șuvoi de fluturi

 ploi

 voi știți că cea mai puternică 

 dovadă a înfloririi este…

a rămas un sunet slab

nu-i mai simt greutatea

ai reușit să mă îmbraci în alb

să pot strânge lumina la piept până nu-i mai rămâne cer

 

voiam peste strigătul arborilor

să mut zile

să cer iertare anotimpurilor

 

acum ești aici

cu zâmbetul celei mai duioase povești-ofrandă

pâinea zilei este a mea

atât de pură

încât pot crede în foamea codrilor

și-n nesfârșirea poveștilor

o împart cu tine până la ultima înghițitură…

sau ce multe doruri de dor încolțesc

nu știu iubirii să aduc ofrande

dar îți știu albastrul ochilor

vinovați

flămânzi

iubite

ești de vină pentru așezarea bătăilor inimii

deasupra sfinților pictați în altar

pentru orbirea noastră

pentru jertfa tăcerii

mi-ai spus că acest drum duce spre veri

de aceea l-am ales

urc încrezătoare

împrăștii scântei

încă un pas

nu este doar o…

nu-mi puteam imagina că voi trage de capătul pădurii

 căutând seminţe

 am vrut doar una cât o linte

 cer…

să mă descurc cu atât de  multe sensuri potrivnice

cuvintele umblă împiedicate

 

am lăsat doar tăcerea-mi

să se așeze lângă Muntele Sfântului Semn

să mă învețe cum se tace înalt

până în adâncimile ochilor

binefacerile liniștii senine

care doarme pe prispă

îmi spune cât de aproape este depărtarea

uit pași între mersul de exaltare

și târâtul deprimărilor adânci

în același punct imposibil de trecut

limbajul lăuntric și cel…

pândind la nașteri indecise
nu vede
că nu ştie să privească

paşeşte precaut
să nu strivească cântecul
care sosește din cer

prin lucarna mică
mâna întinsă
cerşeşte un pas
 
atingerea
dezrădăcinează îndoiala
și o face vis
pe urmatoarea treaptă

a fost

să descopăr gingășia privirii albastre

mai înalt de ființă

devenind supusă

gândesc doar cu sufletul

buzele sunt ecoul spontan al rugii

 

iarăși singură

contemplu muntele sfântului semn Arunașalla

încă păstrează culoarea purpurie

acesta este fundalul limpede și luminos

al existenței sau ne-existenței

punctul de reper

imposibil să rezist farmecului său

orice aș face

oriunde m-aș afla…

printre amintiri

se amăgesc cu false atingeri

ochii prea obosiți confundă albastrul cu cenușiul

și începutul cu neștiutul

pe fiecare cuvânt clipele înmuguresc un număr

ca și cum trecerea ar conta

 

pe sticla aburită desenez jucării din amintirea bunicii

 

zborul îmi fulgeră tâmpla

iubite

ia tu mărul și așază-l în formă de dragoste

la margine de drum

semn că-i cer iertare primăverii

 

 

dulcele fără de…