Mă plimb prin umbre din amurg

Sub biciuirea vântului de toamnă,

Privind cum norii-n valuri curg

Și depărtarea-n neguri o răstoarnă.



Și toate-n jurul meu sunt ca un foc

Cu flăcări vii crescute din pământ,

Ce ard nefericirile din loc în loc

La margine de gânduri și cuvânt.



E viața ca o toamnă rece și ploioasă

În care păsările bat cu aripi frânte,

Lăsând ascunsă partea ei frumoasă

Prin lucrurile simple și mărunte.…

În tragedia mea multicoloră

Am constatat că viața-i inodoră,

N-o vezi, n-o simți decât atunci

Când labirintul nu i-l mai descurci.



E ca un râu cu malurile-abrupte

Și multe scări cu trepte rupte,

Coborî sau urci obositor de greu

Plătind tribut regretelor mereu.



Un curcubeu pe jumătate prins

De coapsa unei stele ce s-a stins,

Când trec grăbite aprige furtuni,

Și toate vor în suflet să le-aduni.



E ca un…

Un început n-am reușit să-l termin niciodată,

Nici viața n-am să mi-o pot duce până la sfârșit,

Pentru că-n lumea asta-n negru colorată

Destinul meu între suspin și lacrimi s-a rănit.



Oglinzile s-au spart în zori lovite de cuvinte

Când sângerau albastru florile sub geamuri,

De-atâta dor voiam să nu-mi aduc aminte

Cum tremurau privirile pe mugurii din ramuri.



Poate-am cerut prea mult destinului să facă…

Vei tresări sub stele-aprinse

Când nopțile sfârșesc în zori,

Iar visele de tâmplă prinse

Se vor trăite uneori.



Vei căuta-n adânc de noapte

Îmbrățișări dintr-un trecut,

Când îngându-ne prin șoapte

Furam al buzelor sărut.



Și mă vei blestema să doară

Pământul gândurilor mele,

Când plugul zorilor îl ară

Cu brazde-apăsător de grele.



Mă vei ruga să fiu cu tine

Trăind o clipă la-ntamplare,

Lăsând…

Te simt ca o plutire a frunzei în cădere

Când ramurile frânte adio i-au șoptit,

Iar vântul îi sărută a zborului tăcere

Mirat că, umbra ei de soare s-a lovit.



În toamna ruginie tu nu-ți mai vii în fire

Trăind melancolia la margine de mare,

Când valul își lăsa, pe glezna ta iubire

Crescută în adâncuri din stele căzătoare.



Cu brațele întinse spre clipele ce-aleargă

Te-apropii de cuvinte cu sufletul bolnav,

Lăsând…

M-am strecurat în sufletul tău fără să știi

Era o ușă deschisă spre mine,

Și m-am speriat când am văzut pustii

Cămările iubirii din tine.



Aveau miros de mucegai și de zăpadă,

Tavanul avea țurțuri de durere,

Ți-am sprijinit un gând care era să cadă

Ducând tristețea-n alte emisfere.



Aveai în el atâta suferință strânsă

Că n-am putut să trec cu pașii peste lacrimi,

Când am simțit o inimă pătrunsă

De spinii…

Mai am puțin de dus această trudă

Pământul visurilor mele este-arid,

Speranța a rămas tristeților o rudă

Ce râde-amar când uși mi se închid.



Ca un păcat iertat al multora făcute

Cerând trudita milă vechiului destin,

Îmi cresc în lacrimi flori necunoscute

Și nu mai știu de mult cui aparțin.



Prin palme mii de gesturi se strecoară

Lăsându-mă sărac de-a lor plăcere,

Iar pașii dincolo de clipe mă coboară

Să- mi strâng…

Nu-ți fie teamムdacムninge, dacムnu știi cât ne-am iubit, 

Te va-ntreba cândva pustiul prin repetabile ninsori 

Sub care pleoapムvisul nostru trăieste azi nefericit, 

Și-i vei răspunde la-ntâmplare, cum ai făcut de-atâtea ori. 



Ne bat troiene în fereastrムși-n dor de buze tremurânde, 

E totul alb în noaptea asta iar noi la fel de viscoliti, 

Ύmprumutăm tăƒceri când umbra în…

Între noi doi s-a făcut un pod de lumină,

Câteva umbre-l trec din când în când,

Ca niște aripi în zbor peste-a lumii grădină

Unde timpul se pierde în clipe vibrând.



Și nu ne-am speriat, plutind peste viață

Am văzut în oglindă cum la tâmplă a nins,

Iar cuvintele toate ca-ntr-un iglu de gheață

Regăsindu-se-n lacrimi de tăcere s-au prins.



Cu noi universul străbate aceeași cărare,

Însoțit de furtuni, curcubeie și ploi,…

S-a frânt un suflet părăsit când primăvara

A-mbătrânit și-a plâns în toamna fără ploi,

Asemeni unor armonii când părăsesc chitara

Și ne străpung adânc prin ochii triști și goi.



În zare curcubeie s-au stins dezordonat

Făcând să pară cerul un rug cu flăcări vii,

Spre care păsări trec cu zborul lor curat

Ducând în depărtare pierdutele-armonii.



E mult prea mult să-ți cer o-mbratisare

Păcatul unui suflet s-a destrămat prin flori,…

Nu tresări, va ninge mâine peste toamnă

Și ne vom rătăci din nou ca și-n trecut,

Eu simplu om, tu cea mai scumpă doamnă

Ce iarna mi-ai topit-o-ntr-un sărut.



Deschid fereastra larg să-mi intre-n casă

Parfum de toamnă violet și dor de tine,

Păsări în zbor mi-au spus că-mi ești aleasă

Cât lumea-i o minune, ce nu îmi aparține.



Pe pat cearșaful alb acum cere-ndurare

Iar perna-și doarme visele din alte nopți,

Voi merge-n altă…

Din iubire, vreau să te transform în cuvânt,

Să-l rostesc oftând când simt nevoia să te-ating

Atunci, doar atunci visele tale vor ști cine sunt

Când ard în asfințit și dincolo de noapte se sting.



Să-ți împletesc șuvițe din dorințele mele nebune

Lăsând vântul să le mângâie-n trecerea lui uneori,

Ca să mă-ntorc în sufletul tău, să-ți pot spune

Cât de frumoasă ești în diminețile mele cu zori.



Zâmbetul tău e ca o poartă de trecere spre…

Atât de simplă şi curată, cu părul zilnic despletit, 

Treci printre gândurile mele ca o mireasă la altar 

Şi nu mai ştiu pe câte stele privirea-n treacăt am oprit 

Să le răpesc a lor lumină şi-n lacrimi să ţi-o dau în dar. 

Pe rând atâtea uşi închise se redeschid întâmplător 

Lăsându-ţi paşii să te poarte prin amintirile de ieri 

În timp ce-n lacrimile mele un strigăt trist…

E mult prea neîncăpătoare-această lume pentru doi,

Pământul și-a pierdut dintre cărări prin munți,

Aici, pădurile se-aud oftând când adierea după ploi

Îi mână cerbii la păscut prin iarba viselor, desculți.

Iubirea s-a pierdut si ea prin anotimpuri fără nume

Imbătrânită de taceri si riduri aspre din oglindă

Când noi ne regăseam frumosi in prafuitele albume

Unde minunile tarzii au vrut mereu să ne cuprindă.

Noi suntem…

Mă-ngrijorează mult singurătatea unui gând

Rămas din toate câte ieri s-au strâns,

Sub fruntea mea pe cineva din vise așteptând,

Și simt cum ochii de tristețea lui au plâns.

Mă-ntreb ce s-a-ntâmplat cu el, de ce suspină,

Ce vrăji s-au abătut asupra lui,

Ce chip așteaptă din trecut la tâmplă să revină

Împodobind cu el tăcerea din statui.

L-aș întreba dacă-nțelege că, este prea târziu

Să furi un vis din alt trecut uitat,

Dar sunt…

In toate câte sunt acum şi-n toate cate or să vină

Găsim cărări pe care sufletul cândva le-a rătăcit,

Şi nu ştim când ne-a invitat destinul viselor la cină

Sau, cum va arăta oglinda in care alţii ne-au privit.

Să plângă păsările-n zbor de dorul fiecărei clipe

Și-n tot acest pustiu plăcut să cadă stele peste noi,

Lăsând o parte din lumina pe obositele aripe

Ce poartă-n lina lor plutire povara gândului în doi.

Pe buze-mi tremură suspinul și…

Viața sub pleoapa cerului este o simplă lacrimă

Două tăceri despărțite de-o nevinovată cratimă,

O strălucire de-o clipă într-o ruginită toamnă,

Părere de rău ce mi-ai lăsat, frumoasă doamnă.

Viața mea, un curcubeu grăbit spre alte ploi

Când toate nu mai sunt și se împart la doi,

O umbră-mbracată în alb printre ronduri de flori,

Surâs fără farmec, fără emoții, fără culori.

Am găzduit-o-n trupul meu până când a plecat,

Mi-a închis ochii…

Întâmplător, prin parcul gândurilor mele

S-a rătăcit o frunză sosită din trecut,

Împodobind destinul prin ploile de stele

Și-alăturea de tâmplă, cu visele-a căzut.

Am încercat să-ntorc privirile spre zare,

Pe umeri s-o aștern asemeni unui dor

Dar, lăcrima un gând trecutul din uitare,

Făcând să pară frunza o umbră de fior.

Mergeam pe-alei sărace cu multe ne-mpliniri

Fără să știu de ce, singurătatea plânge,

Iar pleoapele-mi spuneau…

O fotografie pusă-ntr-o vitrină

Peste care anii în grabă-au trecut,

Mă privește seara când te strig la cină

Răscolind plăcerea vechiului sărut.

Sub raze de soare umbrele din casă

Îmi îmbracă gândul și dorul de tine,

Viața ta-ntr-o ramă, minune frumoasă

Răscolește-n taină reci fiori prin mine.

Recunoaștem azi zborul printre stele,

Nu mai vreau să pleci fără să îmi spui,

Dureroase gânduri și gesturi rebele

Prin vise stinghere…

Aș fi ucis o lume pentru tine

Și anii mei i-aș fi ucis pe loc,

Fără să știu ce viitor va aparține

Pădurilor ce-n vise le-am dat foc.



M-aș fi făcut nebun îndrăgostit

Strigând la porțile ce s-au închis,

Peste pământ de rouă pârjolit

Fără să uit că viața ți-am promis.



Aș fi ucis iluzii dintr-o noapte

La fel de-ntunecată ca și-acum,

Să-ți pun la tâmplă nerostite șoapte

În care gândul să-și găsească drum. …