Licăr de lună –
doar pârtia lupului
în jurul stânii

sonet

Te-nvinge setea, adâncindu-ți rana,

Deși mai stărui și asculți povețe,

Cerșești, ades, un strop de tinerețe,

Din curcubeu procuri, în taină, hrana.

Alene treci râvnitele podețe,

Când însăși poezia - suverana,

Sleită de puteri, își poartă pana

Prin cele-ntunecate fortărețe.

Un pact cu nemurirea de vei face,

Cu-aceia ce întrezăresc chemarea,

Păzea,  vei spune rimelor…

Aievea, miezul iernii reînvie

Mărețul praznic – tainic-legământ –

Învesmântați în strai de poezie,

Vom poposi cu jind sub teiul sfânt,

Când iarăşi norii vor porni să cearnă

Un car de pofte – vrajă şi eres –

Lumina slovei pace va s-aștearnă

Sorbind eternul… „nu m-ai înţeles”.

Aievea, codrul va vui îndată

De jurăminți uitate la  izvor,

Iar adorata, „preafrumoasă…

Cândva era în elementul ei.

Toate-i mergeau ca pe roate.

Răsăritul o îmblânzea, trimițându-i raze la picioare,

în chip de resemnare.

Mai apoi, diminețile se furișau, pe porțiuni mici,

vlăguite de așteptări.

Pe cine? Ce aștepta?

Un îndemn la zbor?

Un semn de la puii de vrabie aliniați în bradul din fața ferestrei?

O pace-copilă, plăsmuită din prelungi conversații pe teme...  contradictorii?

Povești cu Feți Frumoși,…

Moș Nicolae –
În ghetele cât palma
Doar grija mamei

sonet

Când, vlăguit, amurgul se petrece, 

Iar vântul cerne frunza risipită,

Mă-mbăt, ca-n alte dăți, cu apă rece

Din raza ce mi-a fost cândva ispită.

e încă în floare

să-l mângâi aș vrea să-l întreb

de îl doare

iubirea

mi-l poartă-n tic-tacuri flămânde

prin munți de cenușă

prin voci tremurânde

uneori îi place să stea la colț

acolo-l văzusem deunăzi

în postură de bolț

(pentru  flori de toate neamurile)

 nu-i place în  singurătate

să nu vă imaginați

că nu are  personalitate

trandafirul…

Noiembrie, monocolor -

Melancolii, torturi-sadea

Împrăștii și pe strada mea,

Din tolba stoarsă de amor.

Te-așezi în cârca zilelor,

Pândești cu ochi de cucuvea.

Noiembrie, monocolor -

Melancolii, torturi-sadea.

Prin văi, nici urmă de cocor...

Un fulg căzut în zori, din stea,

Cu sete mă ademenea

Să  stau de-a dreapta unui nor.

Noiembrie nepăsător.

Ploaie de toamnă –

Sub crucea de lemn dă colț

Papucul-doamnei

sonet

Dezbracă-mă de vălul ce apasă,

Mândriei oarbe cere-i... resemnare.

De ce atâtea umbre, pe cărare, 

Îmi nourează-a cerului grimasă.

Aprinde focul stins în lampadare,

Așază-mi-te, ca atunci, la masă

Și ai să vezi cum de nimic nu-mi pasă,

Decât de-amurgul picurat în mare.

Îndură-te de toamnă, de durerea

Ce-mi mistuie copacul stors de vlagă,

Rămână răsădită-n noi părerea

Că…

că alunița corai (cum o definești tu)

poate să stârnească atâta vâlvă

mai ales că a trecut neobservată

era cea mai infimă pată

nimeni nu i-a dat

autorizație de funcționare

deși acum  văd bine

că s-a făcut stea-de-mare

insignă pe  piept

luminată de soare

este

semn de amor

moștenit de la tata de la mama

de la toate iubirile

în…

sonet

Când înadins  lumina se răsfiră,

Iar ochiul zăbovește a mirare,

Adulmeci oful risipit pe liră,

Încorsetat în semne de-ntrebare.

Semnezi  cu ziua vechiul armistițiu,

Melancolia-și face-n tine casă,

Dorința e mulată pe solstițiu,

Dar norul din privire nu o lasă.

Te-mbeți mocnit cu stropi de nemurire,

Sălcie, clipa nechemată curge,

O altă toamnă îți va da de știre

Că…

sonet

Cât valurile răbufnesc  în stâncă

E semn că primenirea-i pe aproape,

Copii din flori se vor mai naște încă,

Pe moși găsi-va cine să-i îngroape.

A curs potop de lacrimi pe  morminte...

Sărmanul a  mâncat pe săturate;

Întorși cu fața de la cele sfinte,

Ne-mpotmolim răpuși de voluptate.

La ce folos mai scormonim prundișuri?

Luntrașul a pierit…

Te strânge toropeala ca un clește,

Inspiri un aer surd, meschin, avar,

Se mută necuprinsu'-n samovar,

Dorința în refugiu îți sporește.

Te rogi la sfinții tăi din calendar;

Pământul ghemuit se zvârcolește,

Doar înserarea ochiul limpezește,

Cerșind un strop de tainic lampadar.

Tu chemi, pe numele de fată, Luna –

Aștepți supus, ori numeri pân' la zece,

O rogi să nu mai facă pe…

Vara mea, cu ochi fierbinți,
Te alung și iar te chem,
Mă deșiră, fă-mă ghem
Nesupuselor dorinți.

Ploua cu floare de castani pe-alei,

Dansau prin iarba grasă maci zglobii,

Frumoși la trup, cu minte de copii,

Sorbeam aroma florilor de tei.

Precum monahii,-n ale lor chilii,

Urma să dăm nobleții un temei…

Ți-a fost ușor, femeie-ntre femei?

Învățătoare ți-ai dorit să  fii!

Chemarea ta în riduri se măsoară

Și-n anii care-au curs neiertător,

Vei deveni mireasă-a doua…

Amurg de mai  înmiresmat,

Cu gene lungi și mâini subțiri,

Tablou diamantin  răsfiri

Pe chipul zilei fărâmat.

De  pleoapa nopții rezemat

Deschizi seiful cu-amintiri.

Amurg de mai  înmiresmat,

Cu gene lungi  și mâini subțiri.

Nesomnul, boală cu păcat,

Se mistuie-n adânci priviri,

Pictând pe boltă trandafiri

– Al  mirilor chip înrămat –

Amurg de mai,…

Sunt bolnavă, azi, de poezie,

Rimele îmi țiuie-n ureche,

Când încrucișate, când pereche,

Izvorăsc mereu din fantezie.

Mult mă minunez că mai sunt vie…

Lâncezesc în țarină străveche,

Sunt bolnavă, azi, de poezie

Rimele îmi țiuie-n ureche.

Mă tratez… în pași de  erezie

Pe-un azur aprins și-a lui  pereche…

Cine mi-s?! O, da! Povestea veche

Ce o scriu poeții pe…

Firul ierbii prinde viață

Ca un prunc, la sân crescut,

Luna nouă-i este scut,

Roua mi-l spală pe față.

Soarele îi dă povață,

Vântu’-l mângâie tăcut,

Firul ierbii prinde viață

Ca un prunc, la sân crescut.

Vine coasa îndrăzneață

Și pe loc – ca un făcut…