Rondelul firului de iarbă

[Valeria Merca]

Firul ierbii prinde viață

Ca un prunc, la sân crescut,

Luna nouă-i este scut,

Roua mi-l spală pe față.

 

Soarele îi dă povață,

Vântu’-l mângâie tăcut,

Firul ierbii prinde viață

Ca un prunc, la sân crescut.

 

Vine coasa îndrăzneață

Și pe loc – ca un făcut –

Îl va cere cu-mprumut

Pentru vițelușa creață.

 

Firul ierbii are viață?!

 

[Valeria Merca]

Vasile Burdușa, Denisa și Dorina, vă mulțumesc mult pentru semnul de apreciere lăsat.

cu prețuire,

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Augusta, pentru lectură, apreciere și generozitate. Un motiv în plus să perseverez.

Te îmbrățișez

[Valeria Merca]

Nu știu alții cum sunt..., dar în cazul meu, amintirile copilăriei revin periodic, cu prospețime și forță, dragă Gina.

Îți mulțumesc mult pentru rezonanță.

cu admirație

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Rădița, pentru analiza succintă și amabilitatea comentariului.

Admitația e reciprocă.

Îmbrațișări, cu drag

[Valeria Merca]

Drag da Coza, mi-aș fi dorit o altă soartă pentru firul de iarbă (plăcut vederii), însă am preferat un deznodământ natural, nepoluat. Comentariile dvs. mereu la subiect! 

Mulțumiri alese

[Valeria Merca]

Adina, va veni și un rondeau redouble, cred, la vremea sa. 

Îți mulțumesc mult pentru amabilitatea cuvintelor lăsate aici.

Te îmbrățișez și eu cu drag

[Chris]

aparent o poveste simplă într-un tablou primăvăratic, dincolo de aparenţe este vorba despre realitatea  vieţii şi  a morţii

citit cu multă plăcere,

[gina zaharia]

Drag de firul ierbii, drag și de vițelușa creață, dar de coasă... :)

Dar și mai drag de tine, Valeria!

[Rădița Răpeanu]

"Firul ierbii prinde viață
Ca un prunc, la sân crescut"

O metaforă de nota zece! Un rondel ce ascunde dincolo de ludic, tema vieții și a morții, două inevitabile lumi! Rădița, admirație

[Ion Lazăr da Coza]

Ce soartă banală!... Vine seceta-ndrăzneață... Măcar de-ar fi fost să ia foc din copitele inorogului, sau de la chiștocul aruncat de nea Vernerică...

da Coza