Omătul rece se întinde pe lacrima de dor, pe flori,
Coboară negura în valuri, mi-ngheață sângele în vine
Și în tăcerea ce m-apasă, urc treptele s-ajung la tine,
Răceala mă pătrunde-n oase, în chip aceiași reci fiori.
Am bănuit ce greu îți este, de-aceea am venit în grabă
Să-ți spun cum doare răsăritul, ce negri sunt ai zilei zori,
Că oamenii sunt puși pe glume, mereu de tine mă întreabă…
Eu nu le spun decât durerea, ce-mi ține dârză companie;
Mai vine și singurătatea; acestea nu îmi cer simbrie.
Tu dormi, ninsoarea iar pornește, n-ai știre de a lumii zdroabă.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, cu prețuire, Lisia și Laura (Cosma)!
Câtă durere ascund aceste frumoase versuri!
Mulțumesc, Ioniță Gabriela pentru lectură! Te îmbrățișez
Mulțumesc, drag Ion Lazăr da Coza! Formularea/ înlocuirea pe care mi-o propuneți este binevenită. Din nefericire pentru mine... of! (eu chiar am spus cum stau lucrurile (prin acel vers). În vremurile acestea, în care comunicarea lasă de dorit, chiar și la sat, veștile ajung mai anevoie. Așa se face că mă-ntâlnesc adesea cu persoane cunoscute (de pe sate) care vin în ziua de marți la piață la Huedin și-mi adresează o întrebare dureroasă: „Ce mai faceți? Ce face Ionică?!”
zdroabă - arhaic, dar atât de poetic...
Că oamenii sunt puși pe glume, mereu de tine mă întreabă… >
Că prietenii ce-s duși prin lume, mereu de tine mă întreabă…
Frumos.
da Coza
Mulțumesc Lisia, Mihaela Chitic, Gina, Ana C. Ronescu și Vasile Burdușa!
Sunteți minunați.
Chris: drag de vorbele tale!
Te îmbrățișez.
Mă bucură această constatare, Gabriel!
Îți mulțumesc.
Dragă Sofia, cuvintele tale înseamnă mult pentru mine.
Alese mulțumiri!
Îți mulțumesc, Mihaela! Te îmbrățișez și eu cu mare drag.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE