Aievea, miezul iernii...

[Valeria Merca]

Aievea, miezul iernii reînvie

Mărețul praznic – tainic-legământ –

Învesmântați în strai de poezie,

Vom poposi cu jind sub teiul sfânt,

Când iarăşi norii vor porni să cearnă
Un car de pofte – vrajă şi eres –
Lumina slovei pace va s-aștearnă
Sorbind eternul… „nu m-ai înţeles”.

 

Aievea, codrul va vui îndată

De jurăminți uitate la  izvor,

Iar adorata, „preafrumoasă fată”

Îmbrăţişa-va  aprigul său dor.

 

Vom răsădi, degrabă, „floare-albastră”,

Să fie poeziei crezământ…

Cât încă n-a murit iubirea noastră,

Ne fie leagăn dulcele  său cânt.

 

 

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Nikol,  pentru lectură și vibrație! :)

drag,

[Nikol MerBreM]

Minunat omagiu! Ca o floare albastră :)!

Drag,

Nikol

[Valeria Merca]

Mihaela (Chitic), Vsile Burdușa, Nikol, Alex -  bucuroasă de popas!  Vă mulțumesc mult!

Prețuire,

[Valeria Merca]

Mihaela, mulțumesc mult pentru vibrație! :)

Drag Ion lazăr da Coza:  Chiar dacă modul în care concepem un text ni l-am dori uneori altfel, ori am mai vrea să schimbăm ceva la acel text, de fiecare dată, sufletul autorului se face vinovat de emoția/ mesajul transmis. Acel suflet pe care Marin Preda în Moromeții îl definește atât de minunat: Un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă. Pentru a nu ne abate de la subiect, voi lăsa aici o altă definiție celebră pentru poetul nepereche, aparținătoare lui Ion Luca Caragiale: Eminescu? Era o frumuseţe! o figură clasică încadrată de nişte plete mari negre: o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană.

Mulțumiri alese!

Prețuire, dragii mei!

[Ion Lazăr da Coza]

Un curat omagiu...

Felicitări!

da Coza

[Mihaela Popa]

frumoas omagiu, admirație!

[Valeria Merca]

Alex Anghel: vă mulțumesc pentru vibrație.

Mihaela: mulțumesc pentru aprecierea-imbold! :)

Sofi: mă bucură aprecierea venită din partea ta. Mulțumesc mult.

Tudor Cicu: este emoționantă mărturisirea pe care mi-o faci; și eu m-am născut cu  Eminescu  la căpătâi. Ceea ce este formidabil este faptul că volumul de Poezii despre care vorbesc îl mai păstrez și astăzi. Draga mea mamă nu-mi spunea povești seara, la culcare, dar îmi citea poezii de Eminescu. Multe din versurile eminesciene le știam înainte de a merge la școală. Îmi amintesc că printre poeziile preferate era Stelele-n cer. 

Mulțumesc mult pentru lectură.

Gina, Lisia, Laura: mă bucură mult prezența voastră. Vă mulțumesc mult. 

Prețuire tuturor!

[Tudor Cicu]

Valeria: îți fac o mărturisire care amintește de Eminescu și o iarnă când, pe la 11 ani i-am descoperit cartea de poezie în casa unor moldoveni săraci, de le plângeai de milă, mutaţi în casa vecină cu casa noastră de la ţară, dar cu o singură carte adusă din Moldova lui Eminescu, în Dobrogea mea natală. Fără nici o noimă, toate? Timpul pentru care şi-a dat Eminescu viaţa, e astăzi un timp la care noi nu vom ajunge. Nu mai există cărări care să ne ducă într-acolo. Zadarnic vom privi în toate ferestrele prin care a văzut el Poezia. Se pare că întrunirea de la Iaşi şi citirea „Doinei” la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare, îi hărăzise pesemne soarta. Ei bine! E astăzi, altfel? S-a schimbat lumea cumva? Oamenii se conduc tot după aceleaşi principii şi nu pierd prilejul de a-şi nimici şi înlătura pe cei ce le stau în cale. Astăzi, ne oprim în dreptul statuilor lui şi ne mirăm că societatea de-atunci n-a putut proteja un aşa geniu al Poeziei! Nu numai că n-a putut, dar a făcut totul să-l elimine din decor. (Poezia ta nostalgică – cu timbru eminescian – mi-a indus și aceste gânduri)

 

[Sofia Sincă]

Să fie precum spui!

Frumoasă poezie, dedicată lui Eminescu, ritm și muzicalitate, așa cum întâlnim și în poezia lui.

Felicitări!

Sofi

[Mihaela Suciu]

Poezia e foarte frumoasă! Am citit cu drag, omagiul Emi!