Aievea, miezul iernii reînvie
Mărețul praznic – tainic-legământ –
Învesmântați în strai de poezie,
Vom poposi cu jind sub teiul sfânt,
Când iarăşi norii vor porni să cearnă
Un car de pofte – vrajă şi eres –
Lumina slovei pace va s-aștearnă
Sorbind eternul… „nu m-ai înţeles”.
Aievea, codrul va vui îndată
De jurăminți uitate la izvor,
Iar adorata, „preafrumoasă fată”
Îmbrăţişa-va aprigul său dor.
Vom răsădi, degrabă, „floare-albastră”,
Să fie poeziei crezământ…
Cât încă n-a murit iubirea noastră,
Ne fie leagăn dulcele său cânt.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Nikol, pentru lectură și vibrație! :)
drag,
Minunat omagiu! Ca o floare albastră :)!
Drag,
Nikol
Mihaela (Chitic), Vsile Burdușa, Nikol, Alex - bucuroasă de popas! Vă mulțumesc mult!
Prețuire,
Mihaela, mulțumesc mult pentru vibrație! :)
Drag Ion lazăr da Coza: Chiar dacă modul în care concepem un text ni l-am dori uneori altfel, ori am mai vrea să schimbăm ceva la acel text, de fiecare dată, sufletul autorului se face vinovat de emoția/ mesajul transmis. Acel suflet pe care Marin Preda în Moromeții îl definește atât de minunat: Un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă. Pentru a nu ne abate de la subiect, voi lăsa aici o altă definiție celebră pentru poetul nepereche, aparținătoare lui Ion Luca Caragiale: Eminescu? Era o frumuseţe! o figură clasică încadrată de nişte plete mari negre: o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană.
Mulțumiri alese!
Prețuire, dragii mei!
Un curat omagiu...
Felicitări!
da Coza
frumoas omagiu, admirație!
Alex Anghel: vă mulțumesc pentru vibrație.
Mihaela: mulțumesc pentru aprecierea-imbold! :)
Sofi: mă bucură aprecierea venită din partea ta. Mulțumesc mult.
Tudor Cicu: este emoționantă mărturisirea pe care mi-o faci; și eu m-am născut cu Eminescu la căpătâi. Ceea ce este formidabil este faptul că volumul de Poezii despre care vorbesc îl mai păstrez și astăzi. Draga mea mamă nu-mi spunea povești seara, la culcare, dar îmi citea poezii de Eminescu. Multe din versurile eminesciene le știam înainte de a merge la școală. Îmi amintesc că printre poeziile preferate era Stelele-n cer.
Mulțumesc mult pentru lectură.
Gina, Lisia, Laura: mă bucură mult prezența voastră. Vă mulțumesc mult.
Prețuire tuturor!
Valeria: îți fac o mărturisire care amintește de Eminescu și o iarnă când, pe la 11 ani i-am descoperit cartea de poezie în casa unor moldoveni săraci, de le plângeai de milă, mutaţi în casa vecină cu casa noastră de la ţară, dar cu o singură carte adusă din Moldova lui Eminescu, în Dobrogea mea natală. Fără nici o noimă, toate? Timpul pentru care şi-a dat Eminescu viaţa, e astăzi un timp la care noi nu vom ajunge. Nu mai există cărări care să ne ducă într-acolo. Zadarnic vom privi în toate ferestrele prin care a văzut el Poezia. Se pare că întrunirea de la Iaşi şi citirea „Doinei” la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare, îi hărăzise pesemne soarta. Ei bine! E astăzi, altfel? S-a schimbat lumea cumva? Oamenii se conduc tot după aceleaşi principii şi nu pierd prilejul de a-şi nimici şi înlătura pe cei ce le stau în cale. Astăzi, ne oprim în dreptul statuilor lui şi ne mirăm că societatea de-atunci n-a putut proteja un aşa geniu al Poeziei! Nu numai că n-a putut, dar a făcut totul să-l elimine din decor. (Poezia ta nostalgică – cu timbru eminescian – mi-a indus și aceste gânduri)
Să fie precum spui!
Frumoasă poezie, dedicată lui Eminescu, ritm și muzicalitate, așa cum întâlnim și în poezia lui.
Felicitări!
Sofi
Poezia e foarte frumoasă! Am citit cu drag, omagiul Emi!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE