Haiku VI

[Valeria Merca]

Moș Nicolae –
În ghetele cât palma
Doar grija mamei

[Nikol MerBreM]

Cât de delicat!

[Valeria Merca]

Îți mulțumesc pentru lectură și semnul de apreciere lăsat, Mihaela Chitic!

drag,

[Valeria Merca]

Mulțumesc pentru apreciere, Sofi! :)

drag,

Mihaela, mă bucur de rezonanță. 

te îmbrățișez și eu,

Lisia, poate fi și un minipoem, cum spui tu! Mulțumesc pentru lectură!

drag,

Drag, da Coza, nu e primul experiment de acest gen. Cunoașteți faptul că sunt pasionată de acest gen de poezie. Nu-mi este străină definiția haiku-lui, însă eu am continuat să scriu asemenea poezii, iar aceasta, pe care am îndrăznit s-o postez aici, s-a situat pe locul V din 61 de poezii trimise la un concurs lunar de haiku (unde se dă un cuvânt, sau o expresie, în cazul de față expresia este  Moș Nicolae), fapt care m-a bucurat mult. Vreau să vă mărturisesc că pe acest site postează poeți români pasionați de poezia niponă. Nu pretind că scriu bine acest gen de poezie, dar  în Autori de haiku cam în genul acesta se scrie. 

Vă respect opinia. Cu aceeași prețuire,

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Nici eu nu cred că e haiku, deși azi se scrie haiku despre orice. 

E un minipoem frumos.

[Mihaela Suciu]

E duioasă, e super. Valeria, hai, cu Moș Nicolae! să vă îmbrățișez cu drag.

[Ion Lazăr da Coza]

Haikuul n-are de a face cu valorile umane, nici cu morala, judecăţile, comentariul, etc. Nu este o epigramă sau un cuplet. Nu e didactic, nici făţiş, nici mascat. El este al naturii şi al naturii (esenţei) lucrurilor. A surprinde (revela) natura lucrurilor este esenţa unui bun haiku;

Haikuul nu e antropomorf, precum în poezia engleză. Nu-i umanizare a naturii şi nici personificare. Mai degrabă este naturalizare a omului. E o diferenţă delicată;

Haikuul e poezie a naturii în înţelesul japonez (ZEN). În clipa prezentă/în imediat...

E un gând frumos, un poem într-un vers.

da Coza

[Sofia Sincă]

Frumos, cu multă fantezie.

Sofi