De un albastru nesfârșit
Sunt ochii ce-mi zâmbesc din ramă.
De-atâtea ori m-a copleșit
Priverea ta senină, mamă!
Sunt ochii, ce-mi zâmbesc din ramă,
Cei mai frumoși de pe pământ.
Priverea ta senină, mamă,
O port în inimă și-o cânt.
Cei mai frumoși de pe pământ.
Se-aprind în noapte două stele.
Îi port în inimă și-i cânt
În toate păsurile mele.
Se-aprind în noapte două stele
Și luminează până-n zori.
În toate păsurile mele
Văd ochii tăi strălucitori.
Și luminează până-n zori,
De veghe stau la răsărit;
Văd ochii tăi strălucitori
De un albastru nesfârșit.
Adaugă un comentariu
Frumos! Uneori, parcă toate mamele au ochii ,,de-un albastru nesfârșit"!...
Drag,
Nikol
Mulțumesc, d-na Lidia Pervu, Lisia, Luminița și Nicolae Văduva pentru lectură și apreciere!
Felicitări pentru sensibilitate și construcție, Valeria! E ca și când ai fi pictat o icoană.
Cand este despre mama, nu pot decat sa spun FRUMOS!
Mulțumesc și celor care au lăsat un semn: Lisia, Gina, d-na Veronica! Vă prețuiesc!
Mulțumesc, dragă Ana!
Mulțumesc, dragă Chris!
Mulțumesc, dragă Sofia!
Mulțumesc, Tudor Cicu!
Mulțumesc, Gabriel Cristea!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE